Politică, media și cenzură în RM (Interviu cu Vitalie Călugăreanu)

Author : Mircea Birca | Monday, January 12, 2009
Posted in category Uncategorized
Comments Off

Sursa: stelapopa.unimedia.md

„Dacă jurnaliştii au ajuns să se teamă, de dragul slujbei, să anunţe, naşterea sau moartea unui poet român, „pentru a nu supăra pe nimeni”, e foarte grav” (Vitalie Călugăreanu).

Intervievatul meu de astăzi se deosebește de restul colegilor săi de breaslă prin câteva caracteristici distincte: este unul dintre jurnaliștii cu cele mai multe corespondențe din R. Moldova pentru instituțiile media din afara țării („Jurnalului Naţional”, „Antenei 1 și 3”, și „Deutsche Welle”); în R. Moldova a practicat toate genurile jurnalistice; a fost angajat la numeroase instituții media locale; numele său este direct legat de “Scandalul de vize românești de la Chișinău”; este căsătorit cu ziarista Violeta Colesnic și are două fiice gemene – Gloria și Camelia.

Stela Popa: D-le Vitalie Călugăreanu, în primul rând vă mulțumesc pentru amabilitatea de a-mi acorda acest interviu, inclusiv pentru că este un act de susținere a blogosferei. În al doilea rând, cum preferați să discutăm per vous sau per tu?

Vitalie Călugăreanu: Ne tu-tu-im, cert. Îţi mulţumesc şi eu pentru invitaţia de a apărea în acest interviu pe blogul tău şi vreau să-ţi spun că îl consider cel mai îngrijit şi actual blog din toate câte am văzut până acum.

Ok. Ne-am înțeles. Mersi mult.

“Pe lângă bani un jurnalist trebuie să-și negocieze şi libertăţile”

Așadar Vitalie, după ce ai transmis știrile la cald de la agenție de știri, ai fost citit în presă, ascultat la radio și privit la televizor, mai nou te urmărim și pe internet, pe Jurnal TV. Cum ai descrie traseul tău profesional?

Vitalie Călugăreanu: Pe scurt – foarte interesant: plin de emoţii, suferinţă şi plăcere. Recunosc, prea complicat la început, dar mă bucur că nu a fost în zadar. Eu am venit dintr-un mediu care nu are nici o legătură cu jurnalistica – un copil de la ţară care şi-a dobândit cu lacrimi foarte amare dreptul de a veni la Universitate la Chişinău. Sunt mezinul familiei şi exista tentaţia celor de acasă de a mă ţine mai pe lângă ei. În cele din urmă am reuşit să-i conving că ştiu ce vreau. Am început să lucrez din primul an de facultate. Scriam aricole pentru tot soiul de ziare. Mă bucuram când apăreau cu semnătura mea. Le adunam şi le duceam acasă lui tata. Vroiam să-l fac să creadă în mine. Dar eu nu vedeam procesul de redactare a materialelor, nu îmi explica nimeni unde greşesc. Aşa că m-am băgat într-o agenţie de ştiri, acolo unde l-am întâlnit pe principalul meu profesor de jurnalism Boris Vieru. M-a luat practic de la zero în anul doi de facultate. El mi-a băgat în cap nu doar tehnicile de redactare, ci şi principiile etice şi morale de care mă ţin astăzi cu dinţii. Am avansat până în vârful piramidei administrative şi m-am plictisit. Vroiam altceva, aşa că am ajuns la „Jurnalul Naţional – ediţie de Chişinău” unde am avut „instructori” din România. În a patra lună de la angajare am devenit redactor-şef al acestui cotidian. Când, în 2001, au câştigat alegerile comuniştii am înţeles că e nevoie de „o soluţie externă”, altfel le cad în plasă. Un prieten din România, de la Centrul Român pentru Jurnalism de Investigaţie, m-a recomandat postului de radio „Deutsche Welle” şi am fost acceptat. Între timp, „Jurnalul Naţional – ediţie de Chişinău” se desfiinţase, dar redacţia română m-a păstrat ca şi corespondent pentru Moldova. Cu două job-uri externe, plus colaborarea cu Antena 1, nu-mi mai era frică de nimic. Mă mai implicam pe ici-colo în investigaţii jurnalistice legate de Moldova…

Totul mergea foarte bine…

Vitalie Călugăreanu: Da, dar simţeam un gol. Nu vedeam rodul muncii. Lipseau efectele, pentru că tot ce făceam era, cum zic eu, „pentru export”. Aşa că mi-am luat un job la un post de radio privat. Redactam şi prezentam ştiri. O adevărată nebunie! E ceea ce-mi place cel mai mult pe lumea aceasta. Dar lucrurile au evoluat. Am ajuns director de program şi m-am plictisit din nou.

Ce a urmat?

Vitalie Călugăreanu: Televiziunea. Cu EU TV am negociat vreo trei luni. Obosisem la un moment dat. Pe de o parte, un talk-show la televiziune era visul meu, dar pe lângă bani trebuia să-mi negociez şi libertăţile. Mi s-a promis libertate şi am acceptat. Aşa noi doi am devenit colegi…

Nu pentru multă vreme…

Vitalie Călugăreanu: E adevărat, dar când nu m-am mai simţit confortabil acolo am plecat în mai puţin de o oră. Am revenit la ştiri la un alt post privat de radio, iar acum sunt la „JurnalTV”. Poate sunt cam multe, dar oamenii deştepţi o să înţeleagă de ce am adoptat acest stil de a-mi asigura libertatea.

“Anul 2009 va arăta dacă mai rămân și în presa din R. Moldova”

Mai urmează vreo altă surpriză – după palmaresul tău nu știm la ce să ne mai așteptăm ?!

Vitalie Călugăreanu: Sincer, nu ştiu. Acuma mi-i bine, dar am un vis, pentru că sunt balanţă. Eu ştiu că Dumnezeu mă iubeşte şi are grijă de visele mele. El întotdeauna îi vede pe oamenii care muncesc şi îi ajută.Cert este că rămân în presă, dar anul 2009 va arăta dacă mai rămân şi în R. Moldova.

Cum este să treci de la televiziunea prin cablu la cea de pe internet? Este suficient pentru tine în acest moment?

Vitalie Călugăreanu: Ştii cum e? Sufletul ăsta al meu e ca un coş cu capricii. Eu am învăţat să-l umplu puţin câte puţin. Atunci când soarta nu îţi oferă posibilitatea de a le avea pe toate la un loc, încerci să umpli coşul sau să creezi acel tot întreg recurgând la fragmente disponibile. Eu asta fac şi sunt aproape împlinit: sunt îndrăgostit de radio – există Deutsche Welle; ador televiziunea liberă – mă regăsesc la Jurnal TV; vreau presă scrisă – scriu pentru „Jurnalul Naţional”; vreau investigaţii jurnalistice – am tot ce-mi trebuie ca să le fac. Cât priveşte televiziunea pe internet, eu cred că tu vezi mai bine care este tendinţa. Prin urmare, nu-mi fac griji.

„Termină chiar amu tema asta! Tu nu eşti bună să discuţi aşa subiect!”

Vorbeai într-un interviu și spui și mai sus că au fost momente în care te-ai gândit să întrerupi colaborarea cu presa din R.M. Făceai trimitere în special la “imixtiuni neprofesioniste ale unor patroni în treaba jurnaliştilor”. Mai concret, la ce te refereai?

Vitalie Călugăreanu: Aoleu! E un subiect atât de delicat! Deşi tentaţia e mare, nu voi da nume şi denumiri. Nu ştiu dacă ar arăta bine. Pot să-ţi spun că motivul principal care m-a determinat de cele mai dese ori să scriu cererea de demisie a fost fie somaţiile de a îndeplini nişte comenzi politice, cenzura, fie imixtiunea unor patroni întâmplători în treaba grupului de creaţie. Concret? La un moment dat ajunsesem să lupt ca să resping un autoinvitat la emisiune. La un alt serviciu difuzarea unui buletin de ştiri a fost blocată pentru că figura numele unui politician care organizase o manifestaţie de protest. Un alt individ s-a supărat că am reprodus la „Revista presei” o propoziţie dintr-un articol apărut într-un ziar care blama cursul de „Istorie integrată”… Vă dau şi un exemplu de „patron întâmplător” cu aere de papagal: Animatorul radio (cel care trebuie să emane zâmbet şi bună dispoziţie) a pus în discuţie un subiect cu tematică socială. Ascultătorii sună şi se dau cu părerea… El intră în studio şi începe să urle: „Termină chiar amu tema asta! Tu nu eşti bună să discuţi aşa subiect!”. După care subiectul dipare subit din emisie, iar animatorul (cel care trebuie să emane zâmbet şi bună dispoziţie) se aşterne pe plâns.

Tu ai o experiență cu un post de televiziune de la care ai plecat, după cum citisem eu în presă, tocmai din asemenea motive. De ce ai renunțat la talk-show-ul pe care îl conduceai?

Vitalie Călugăreanu: Oopa! De fapt erau două ipoteze. Undeva a apărut motivul că mi-ar fi tăiat cineva din libertate, iar în altă parte – că mi-ar fi tăiat din salariu. Ambele sunt adevărate. Doar că ar trebui făcute unele precizări. Eu găsisem o modalitate de a scăpa de autoinvitaţi la emisiune, că de aia şi apăruse atunci al doilea moderator a acestui talk-show. În ceea ce priveşte banii – pentru ca să accept să lucrez cu un „salariu moldovenesc”, mie trebuie să-mi placă foarte mult ceea ce fac. Ori, la etapa aceea, eu nu mă mai simţeam comod acolo.

„Când promisiunile au fost încălcate – am plecat în aceeaşi zi”

Odată ce ai primit asigurări că vei avea „toată libertatea din lume”, ce nu a mers? Tu însuți spuneai că a fost o „ofertă prea tentantă” ca să o refuzi?!

Vitalie Călugăreanu: Păi da ! În primele două luni eu chiar am avut toată libertatea din lume. Era greu să conving potenţialii invitaţi să vină în studio, dar asta e altă temă. Problemele au început să apară mai târziu. Oferta EU TV a fost tentantă pentru mine, deoarece mi s-a spus că televiziunea va apare cu o faţă absolut nouă. Entuziasmul Svetlanei Frumusache m-a pătruns şi, în plus, am primit garanţii că nu mi se bagă nimeni în emisiune. Când promisiunile au fost încălcate – am plecat în aceeaşi zi.

Spuneai în interviul citat mai sus că atunci când ai plecat de la o agenţie, ai plâns pentru prima dată în viață în hohote, s-a repetat cumva istoria și atunci când ai plecat de la televiziune?

Vitalie Călugăreanu: Nu. Am stat prea puţin ca să reuşesc să mă ataşez. Dar cu oamenii de acolo mă înţelegeam perfect.

„Nu acuz colegii care s-au înhămat la trăsura unor politicieni, dar pentru mine chiar contează jurnalismul adevărat.”

Da, așa este. Ești un om de echipă și te apreciez pentru asta. Dovadă este și această colaborare a noastră.

Vitalie Călugăreanu: Am auzit că majoritatea au plecat. De fapt, nu pot să nu recunosc că acolo am simţit pentru prima dată puterea televiziunii. Este o doză de spectaculozitate care te cucereşte. Dar când am pus pe cântar plăcerea şi riscurile, am ajuns la concluzia că trebuie să plec URGENT! Şi acum sunt mândru că am făcut-o. Nu vreau să-i acuz pe colegii care s-au înhămat la trăsura unor politicieni, dar pentru mine chiar contează jurnalismul adevărat. Poate greutăţile foarte mari prin care am trecut la început de carieră mă şi determină să preţuiesc atât de mult ceea ce am şi să nu permit nimănui să intre cu bocancii plini de noroi peste bogăţia mea.

După cele descrise, cum îți pare tabloul în care ziaristul din R. Moldova trebuie să își exercite profesia corect și echidistant? Este posibil așa ceva la noi?

Vitalie Călugăreanu: Da, este posibil datorită internetului. Există deja instituţii mass-media care activează doar pe internet şi care chiar sunt libere şi corecte în reflectarea evenimentelor şi descrierea faptelor. Din fericire, acest domeniu se dezvoltă foarte intens în ultima vreme în Republica Moldova, inclusiv datorită sugrumării libertăţii presei scrise şi electronice. Şi să ştii că îi acuz de această gravă infracţiune nu doar pe comunişti… Da, ei sunt principalii vinovaţi, dar nici ceilalţi nu sunt mai breji. Va veni cu siguranţă vremea când presa on-line va conta cu adevărat şi în Republica Moldova. Iar acest lucru se va întâmpla foarte curând. Există toate condiţiile: tot mai multe familii au acces la internet, presa on-line este mai uşor de întreţinut din punct de vedere financiar, asigură un grad înalt de operativitate şi poate rămâne independentă de factorul politic graţie cheltuielilor reduse…, bineînţeles dacă proprietarul site-ului este deştept.

„Această „spălare de creieri” care are loc acum la nivel naţional prin intermediul câtorva posturi TV nu v-a rămâne fără sechele”.

Afirmai într-o discuție pe care o avusesem pe timpul cînd eram colegi, că tu consideri şcoala presei scrise ca fiind una de neînlocuit. Care ar fi de aici învățătura pentru cei mai tineri sau cei care abia pătrund în media?

Vitalie Călugăreanu: Nicăieri în mass-media nu poţi deprinde la fel de bine tehnica scrierii şi redactării textelor ca în presa scrisă. Există trucuri de redactare pe care le poţi deprinde cel mai bine anume acolo. Ce simţi atunci când o investigaţie despre corupţia în justiţie sau poliţie îţi apare într-un ziar? Nu ştiu cum alţii, dar prima mea senzaţie este responsabilitatea pentru fiecare cuvânt scris. Apoi mă întreb dacă am fost corect cu toată lumea, iar a treia întrebare pe care mi-o pun, este dacă nu cumva am făcut prea puţin ca să distrug „ţinta”. Aceste stări s-au născut cu anii, în perioada când lucram la ziar. Acum, când scriu un text, trăiesc senzaţia că persoana vizată va putea revedea de două, de o sută de ori ceea ce am scris despre el, iar aceasta mă responsabilizează. Un jurnalist „crescut” în radio judecă altfel. Acolo cuvântul a zburat… şi nu-i !

Ai fost tu însuți redactor-şef al „Jurnalului Naţional – ediţia de Chişinău”. Care e diferența între atunci și acum în presa de la noi ? A devenit aceasta mai corectă, mai imparțială, sau dimpotrivă?

Vitalie Călugăreanu: Când am spus că nu doar comuniştii sunt vinoveţi de halul în care a ajuns presa noastră m-am gândit inclusiv la cum arăta mass-media de la noi înainte de a veni ei la putere. Prea mică e diferenţa între ce era atunci şi ce este acum ca să poată fi sesizată. Adevărul e că atunci existau mai multe ziare, dar tot de partid erau. Atunci, ca şi acum, Televiziunea Publică tot în slujba partidului de guvernământ se afla. În ceea ce priveşte instituţiile audiovizuale private de presă, acestea au devenit mai moderne, dar, din punct de vedere editorial, majoritatea au degradat alarmant şi furnizează societăţii un produs extrem de periculos. Această „spălare de creieri” care are loc acum la nivel naţional, prin intermediul câtorva posturi TV, nu v-a rămâne fără sechele. Dacă jurnaliştii au ajuns să se teamă, de dragul slujbei, să anunţe, în „Calendarul zilei”, naşterea sau moartea unui poet român, „pentru a nu supăra pe nimeni”, înseamnă că e foarte grav. După ce vom scăpa şi noi de elementele dăunătoare democraţiei, vom avea nevoie de o amplă campanie de profilaxie, inclusiv la nivelul tinerei generaţii. Şi atunci rolul presei şi al jurnaliştilor liberi şi necompromişi va fi decisiv.

„Puterea politică de la Chişinău a profitat pentru a împroşca mediatic odată în plus România cu venin. Noi ne-am făcut doar meseria.”

Dacă spui că din experiența ta din presă ai învățat ce înseamnă o investigaţie jurnalistică şi ai înţeles ce aşteaptă publicul de la jurnalişti mă voi referi la una dintre cele mai sonore investigații ale tale: „Scandalul vizelor româneşti”. Autorităţile de la Chişinău au profitat de acest scandal folosindu-l împotriva României. Tu însă ai fost numit în ziua dezvăluirii subiectului “Omul Zilei” de către Jurnalul Național! Ce a urmat?

Vitalie Călugăreanu: În primul rând investigaţia legată de vizele româneşti am desfăşurat-o împreună cu colegii de la Centrul Român pentru Jurnalism de Investigaţii şi a fost o anchetă reportericească finanţată de SCOOP. Într-adevăr, puterea politică de la Chişinău a profitat de ea pentru a împroşca mediatic odată în plus România cu venin. Dar noi, ca jurnalişti, ne-am făcut doar meseria atunci. Pe mine nu mă interesează dacă funcţionarul corupt are paşaport românesc, moldovenesc sau rusesc. Dacă a furat sau îşi bate joc de mine şi de conaţionalii mei, iar eu, jurnalistul, am aflat – îl distrug chiar dacă pentru aceasta va trebui să-l vânez zi şi noapte, iarna sau vara, de pe clădirea de vis-a-vis. Pe mine m-a încurajat foarte mult modul cum au reacţionat colegii din România, presa românească în general. Aici, la Chişinău, da – au existat reacţii plângăcioase. Unii mă acuzau că le-am dat apă la moară comuniştilor ca să atace România… Dar la Bucureşti am simţit pe pielea mea cât de mult contează solidaritatea breslei. Le mulţumesc pe această cale colegilor de la „Jurnalul Naţional” din Bucureşti pentru acel gest frumos şi tuturor celor care au avut încredere în mine… Indiferent de bârfele şi încercarea butucănoasă a unora de a-mi pune la îndoială simpatia faţă de România, eu mă bucur că lucrurile s-au schimbat, că oamenii nu mai dorm în faţa Consulatului şi că sunt trataţi aproape omeneşte. Scopul meu a fost atins.

Într-adevăr. Au fost însă voci care te-au condamnat pentru această investigație. La Clubul de presă a CIJ declarai însă că „ai procedat corect sesizand politia”. Cum ai comenta acum acel episod? Nu regreţi faptul că ai investigat acest caz, având în vedere manipularea de care spuneam, de către autorități, a acestui caz?

Vitalie Călugăreanu: Doar o precizare. Eu nu am lăsat vreo hârtie la poliţie prin care să o sesizez oficial. Eram la Ala Meleca, la Serviciul de presă al MAI, după nişte imagini despre un flagrant şi i-am arătat imaginile filmate de mine, cu camera ascunsă, pe site-ul CRJI. Faptul că s-au autosesizat mi se pare absolut firesc şi să dea Domnul ca acest lucru să se întâmple de fiecare dată când jurnaliştii deconspiră vreun abuz. Să regret că am investigat acest caz? Mă crezi nebun? În nici un caz. Mai mult, rămân cu ochii aţintiţi spre acest consulat, la fel cum ard de nerăbdare să aflu după ce principii eliberează Consulatul Federaţiei Ruse din Tiraspol paşapoarte ruseşti moldovenilor. Eu fac jurnalism şi nu politică, iar aceasta mă eliberează de orice prejudecăţi naţionaliste.

Ce riscuri își asumă un ziarist de investigație față de ceilalți colegi de breaslă?

Vitalie Călugăreanu: Păi depinde pe cine şi ce investighezi. Cine sunt marii corupţi? Cei care fură din banii publici. Cine are acces la banii publici? Puterea care, în Moldova, controlează presa. În aceste condiţii riscul că vei fi ofensat şi brutalizat mediatic în urma publicării unei investigaţii de către colegii jurnalişti trecuţi cu slujba în serviciul partidului este foarte mare. Dar eu aş încerca să îi înţeleg. Eu am o colegă care lucrează pentru o televiziune comunistă. Când discutăm pe messenger simt cum parcă şi-ar cere scuze pentru ceea ce face. Îmi vine greu să-mi imaginez că ar îndrăzni într-o bună zi să mă atace pentru că i-ar ordona şeful. M-ar durea, dar aş ierta-o, pentru că ştiu că o va face pentru bani. Nu doar ea este vinovată că Moldova nu-i oferă şansa să-şi facă onest meseria… Oricum, ea nu o va face. Sunt sigur.

“De pe data de 16 mai 2001, Voronin nu mai este şi preşedintele meu”

Ai fost preocupat si de Transnistria. În 2006 ai făcut parte dintr-un grup de ziariști din R. Moldova, România, Ucraina şi Rusia care a realizat o serioasă investigaţie jurnalistică timp de şase luni de partea cealaltă a Nistrului și ați scos la iveală amănunte necunoscute până atunci despre “gaura neagră” a Europei.

Vitalie Călugăreanu: „Transnistria, terra incognita” a fost o investigaţie coordonată de CRJI. Iniţial ne-am propus să investigăm traficul cu armament din Transnistria, dar am extins ancheta pe parcurs. Din anumite motive eu nu am lucrat atunci în regiunea separatistă. Motive de securitate. Ceea ce a rezultat este, de fapt, o carte de vizită a clanului mafiot de la Tiraspol cu nume concrete şi scheme criminale internaţionale deconspirate în detaliu. Investigaţia a fost tradusă în engleză şi rusă şi publicată în Moldova, România, Ucraina şi Rusia.

Despre recenta întâlnire între Smirnov și Voronin ce părere ai? Am urmărit emisiunea ta pe Jurnal TV pe care ai denumit-o “Întâlnirea Voronin-Smirnov” – un bluf electoral.

Vitalie Călugăreanu: Invitatul meu, Oazu Nantoi, a dezghiocat atât de reuşit în emisiune toate dedesubturile acelei întrevederi, încât mie chiar nu-mi rămâne decât să-l compătimesc pe domnul Voronin pentru faptul că nu a reuşit să-l convingă pe Smirnov să-i facă jocul electoral. Pentru mine este grăitor faptul că Voronin a semnat la 16 mai 2001 acel document prin care s-a angajat să examineze posibilitatea acordării de compensaţii Transnistriei pentru ceea ce Smirnov numeşte „agresiunea armată” din 1992 – război în care a murit cel mai bun prieten al copilăriei mele. De pe data de 16 mai 2001, Voronin nu mai este şi preşedintele meu.

„Of, am atâtea întrebări pentru Vladimir Voronin…”

Dacă am ajuns și la televiziune, se pare că te-ai îndrăgostit atât de mult de ea că nu ai renunțat. După emisiunea Epicentru de la EU TV, acum ești moderatorul Cabinetului din Umbră de la JurnalTV. Vorba ta, „te joci” în continuare cu invitaţii de-a “teoremele politice” în cel mai serios mod. Cum e acest joc? În R. Moldova e cam complicată asemenea îndeletnicire…

Vitalie Călugăreanu: E, nu doar despre politică vorbim în acest talk-show… Mai degrabă despre actualitate. Eu încerc să-mi îndeplinesc toate poftele jurnalistice chiar şi în condiţiile Moldovei. Îmi place televiziunea şi am vrut să-mi păstrez simţul camerei video. Este adevărat, eu nu sunt adeptul emisiunilor de dezbateri în care se stă pe scaun, la masă, dar deocamdată acestea sunt posibilităţile. În privinţa invitaţilor vreau să-ţi spun că am constatat că îi conving mai uşor să vină în studio la JurnalTV decât se întâmpla la televiziunea de la care am plecat. Toată lumea care produce evenimente sau oferă subiecte demne este binevenită în Cabinetul nostru.

La Cabinetul din Umbră vin politicieni din majoritatea fracțiunilor, mai puțin de la comuniști…

Vitalie Călugăreanu: Da, aceasta e marea problemă care persistă – comuniştii nu vin. Şi regret, deoarece cu ei ar fi mai interesant. Eu vreau confruntare în această emisiune, dar fără ei, care reprezintă puterea şi trebuie să dea socoteală, nu pot organiza decât dezbateri asupra unui anume subiect.

Te-ai gândit vreodată să îl inviți pe Vladimir Voronin la tine în emisiune?

Vitalie Călugăreanu: Of, am atâtea întrebări pentru el… Nu am încercat să-l invit, dar cu siguranţă o sa-i trimit un demers oficial cu vreo ocazie. Deşi nu mi-i greu deloc să-mi dau seama ce răspuns voi primi. Dar, ştii cum e, gestul contează.

“O coaliţie democratică, din păcate foarte firavă, va forma viitorul guvern”

Vine campania electorala, iar tu vei fi în mijlocul evenimentelor. Cum vezi viitorul politic al RM după alegerile din primăvară ? Vor fi ele decisive, aşa cum se spune ?

Vitalie Călugăreanu: Păi alegerile din primăvară sunt decisive indiferent de rezultate. Pe de o parte, Europa aşteaptă un nou semnal din partea poporului Republicii Moldova. Pe de altă parte şi Rusia este în aşteptarea acestui nou semnal. Depinde de noi, alegătorii, încotro vom înclina balanţa votului. Eu rămân optimist, dar mi-i frică rău de indecişi, care sunt prea mulţi şi sunt tineri. Sunt totuşi mai optimist decât Sergiu Mocanu. Cred că în viitorul Legislativ vom avea cel mult 4 formaţiuni politice, iar o coaliţie democratică, din păcate foarte firavă, va forma viitorul guvern.

Te-a tentat vreodată implicarea în politică?

Vitalie Călugăreanu: Nuuuu!!!

De ce?

Vitalie Călugăreanu: Pentru că îmi place ceea ce fac. Acuma, când am reacţionat aşa mi-am dat seama cât de compromisă e noţiunea aceasta la noi. Când am auzit întrebarea ta mi-am amintit de celebrul vot din 4 aprilie 2005 şi m-am văzut în pielea deputaţilor democraţi de rând care au votat pentru Voronin deoarece aşa le-a ordonat şeful de partid după „consultări” cu Vladimir Nikolaevici. Am văzut-o acum în ochi pe o fostă jurnalistă de la TVM care în timpul protestelor de la Televiziune scanda „Jos cenzura!”, pentru ca la 4 aprilie să voteze „interesant”… Of, hai să mergem mai departe că mă-nervez.

“Nu mai este lumea noastra chiar zombificată!”

Într-un articol din Evenimentul Zilei („Basarabia, Pământ KGB”), de acum un an, referindu-te la perioada de independență a RM, ai divizat-o în trei, după cei trei președinți ai RM. Perioada în care conduce V. Voronin ai numit-o una de “nepotism, supusenie în fața Kremlinului și delir politic în raport cu vecinul european România, care, cel mai probabil, se va încheia în 2009”. Ce te face să crezi că guvernarea comunistă va apune în acest an?

Vitalie Călugăreanu: Pentru că am foarte multe deplasări prin ţară şi văd care este starea de spirit a celor care spun că au votat cândva pentru comunişti. Dar ţi-am spus că mă tem de indecişi. Foarte mult mă tem de indiferenţa oamenilor. Pe de altă parte mă gândesc că nu mai este lumea noastra chiar zombificată. Tre să fii orb sau nesimţit ca să rămâi indiferent la multitudinea de abuzuri ale poliţiei, să lupţi prin judecată cu morile de vânt ani la rând, iar în ziua alegerilor să nu-ţi ajungă voinţă să mergi la secţia de votare şi să schimbi această stare de lucruri. Eu rămân încrezător şi mizez pe raţiunea oamenilor.

Sondajele nu sunt la fel de optimiste…

Vitalie Călugăreanu: Păi depinde la care sondaje te referi, că eu am văzut 4 sondaje, toate cu rezultate diferite, în decurs de numai două săptămâni. Aceste sondaje sunt interesante, dar pe mine o să mă intereseze mai mult numărarea paralelă a voturilor de către Coaliţia pentru alegeri libere şi corecte. Nu ştiu de ce, dar anul acesta am o presimţire ciudată.

„Oamenii trebuie să demonstreze că vor o altfel de presă – una liberă şi bătăioasă.”

Ca ziarist cu experiență, cum crezi că ar reuși mass media să schimbe mentalitatea oamenilor, sau poate problema nu este în media, ci în altă parte?

Vitalie Călugăreanu: Mai întâi oamenii trebuie să demonstreze că vor o altfel de presă – una liberă şi bătăioasă. Ei, prin votul lor, trebuie să aducă în Parlament o clasă politică în măsură să schimbe Legea restrictivă cu privire la accesul la informaţie, Legea aberantă cu privire la secretul de stat, Codul civil, Legea cu privire la combaterea activităţilor extremiste, care condamnă delictul de opinie. Oamenii, prin votul lor, trebuie să le dea clar de înţeles guvernanţilor că s-au săturat de o justiţie de partid, de o poliţie obedientă, de vameşi corupţi şi birocraţi cu buzunare largi. Când el, alegătorul, prin votul său, ne va crea şansa de a deveni adevărat câine de pază al acestei societăţi, atunci şi noi, jurnaliştii, vom putea căuta scheme eficiente de schimbare a mentalităţii. Altfel, vom fi târâţi la nesfârşit prin judecată de tot soiul de haimanale politice, care pretind că prin deconspirarea unor ilegalităţi le-am fi lezat onoarea şi demnitatea pe care nu au avut-o niciodată.

Totuși, televiziunea în R. Moldova este „ținută în țarc”, cu mici excepţii. Comparativ, se pare că televiziunea pe internet este mult mai liberă decât cea prin cablu sau antenă. Cum vezi, după martie 2009, viitorul televiziunii în RM? Va mai fi nevoie de televiziune pe internet?

Vitalie Călugăreanu: La noi televiziunea pe internet s-a născut de nevoie. Ce altceva trebuia să se întâmple, în condiţiile în care ştim noi bine cum se obţine o licenţă de televiziune sau radio de la CCA? Dacă vorbim de impact, sigur, deocamdată această găselniţă cedează în faţa posturilor TV prin eter şi cablu. Dar televiziunea on-line are un mare avantaj – publicul inteligent şi activ. Ne-am convins de aceasta urmărind comentariile de pe forumul nostru. Vizitatorii ştiu să formuleze un punct de vedere, ştiu să dea o replică logică sau să riposteze inteligent. Sunt convins că televiziunea on-line se va dezvolta în R. Moldova indiferent de rezultatele alegerilor din anul curent. Acest tip de televiziune şi-a găsit consumatorul, inclusiv în ţările cu democraţii consacrate. În condiţiile Moldovei situaţia este cu atât mai valabilă. Eu le cunosc ticurile totalitare ale multora dintre cei care pretind că intră în campania electorală din 2009 ca să ne scape de comunişti, aşa că nu-mi fac iluzii că, după alegeri, toate posturile TV din Moldova vor deveni brusc libere şi independente.

Dragă Vitalie, mulţumesc pentru acest interviu interesant!

Chișinău,
9 ianuarie 2009

Sursa: stelapopa.unimedia.md

Responses are currently closed, but you can trackback from your own site.