Moscova isi extinde tentaculele. Tintele noii Rusii

Author : Mircea Birca | Monday, March 22, 2010
Posted in category Eurasia Press, Romania Press
Comments Off

Moldova este o tara prea putin importanta pentru Rusia, prezentand mai multe probleme decat avantaje, iar Romania nu se gaseste pe lista de prioritati a Kremlinului – sustine agentia americana de analiza Stratfor. Sub titlul de mai sus Stratfor afirma ca implicarea Statelor Unite in Orientul Mijlociu – razboaiele din Irak si Afganistan si blocajul cu Iranul in privinta programului nuclear de la Teheran a dat Rusiei ocazia de a-si extinde influenta in fosta Uniune Sovietica. Moscova a avut deja cateva succese in consolidarea controlului asupra a ceea ce considera ca fiind cele patru tari cruciale, insa ar dori sa reduca influenata Occidentului in alte cateva tari daca va avea timp pentru asta inainte ca atentia Washingtonului sa revina catre Eurasia, apreciaza Stratfor.

Agentia citata sustine ca Rusia din ziua de azi este extrem de diferita fata de Rusia de acum 10 sau 20 de ani. Dupa caderea Uniunii Sovietice, Occidentul a demarat o ofensiva geopolitica in vecinatatea imediata a Rusiei avand un succes limitat. In ultimele doua luni s-a vazut o restrangere drastica a influentei occidentale in fosta Uniune Sovietica, Rusia formand uniuni cu Kazahstan si Belarus, iar in Ucraina revenind un guvern pro-rus. Moscova progreseaza in planul sau major de solidificare a pozitiei sale de putere regionala in Eurasia, respingand ceea ce socoteste drept o infiltrare occidentala. Problema in prezent este cat de mult vrea Rusia sa mearga – si cat de mult simte ca trebuie si poate sa mearga – in aceasta intreprindere.

Lupta inevitabila

Stratfor apreciaza ca problema definitorie a Rusiei provine din faptul ca geografia sa nu ii permite sa se apere eficient. Rusia nu are fluvii, oceane, mlastini sau alte elemente naturale care sa o protejeze cu adevarat. Pentru a compensa aceste vulnerabilitati Rusia a trebuit sa intreprinda doua seturi de actiuni in decursul istoriei: sa isi consolideze fortele interne extirpand influentele externe si sa se extinda pentru a crea zone tampon in jurul granitelor sale. Din cand in cand Rusia s-a extins prea mult si a suferit un colaps, fiind silita sa reia procesul de la inceput. Cel mai bun exemplu in aceasta directie a fost Uniunea Sovietica, cand Rusia s-a inconjurat cu o sfera de tari aflate sub controlul sau, din Asia Centrala pana in Caucaz si Europa de Est. Acest lucru a permis Moscovei sa isi proiecteze influenta mult dincolo de granitele sale.

Insa in 1989 Uniunea Sovietica a pierdut controlul asupra Europei de Est si s-a dezintegrat in 1991, revenind la ceea ce erau granitele Rusiei din secolul al XVII lea, cu exceptia Siberiei. Rusia era infranta, vulnerabila si slabita.

Pe de cealalta parte, Statele Unite au iesit din Razboiul Rece cu o ocazie imensa de a ingradi Rusia si a preveni revenirea ei ca o mare putere in Eurasia. Dezintegrarea sovietica nu a garantat in nici un fel faptul ca Moscova nu va reveni intr-o alta forma, astfel ca Occidentul a trebuit sa neutralizeze Rusia atat intern cat si extern. In primul rand Statele Unite a hranit fortele pro-democratice si capitaliste din Rusia incercand sa schimbe natura Kremlinului. Teoretic, aceasta a dus la experimentul democratic din anii ’90 care a dus la haos in loc de democratie. Si totusi aceasta nu a impiedicat guvernul rus sa devina o entitate consolidata si puternica.

Stratfor mai arata ca Statele Unite au inceput de asemenea sa ingradeasca influenta Rusiei si s-au implicat in apararea Moscovei: zonele tampon. Statele Unite si Europa Occidentala au aplicat aceasta strategie in mai multe moduri. Occidentul s-a folosit de influenta si banii sai imediat dupa caderea Uniunii Sovietice pentru a crea legaturi cu fiecare din fostele state sovietice. De asemenea a hranit o serie de revolutii colorate in Georgia, Ucraina, Azerbaijan si Kirghizstan care au consolidat influenta occidentala in aceste tari. NATO si Uniunea Europeana s-au extins de asemenea in fostul teritoriu sovietic incluzand Lituania, Letonia si Estonia.

Moscova a vazut toate acestea ca fiind o amenintare directa si intentionata la securitatea nationala a Rusiei. Insa inainte de a putea macar sa ia in considerare o actiune dincolo de granitele sale pentru a contracara impresurarea geopolitica occidentala, Rusia a trebuit sa-si curete propria casa. Sub fostul presedinte rus (si actual premier) Vladimir Putin a inceput consolidarea interna a Rusiei, Kremlinul recastigand controlul asupra tarii din punct de vedere politic, economic si social, iar in acelasi timp restabilindu-si controlul asupra bogatiei ruse de rezerve energetice. De asemenea Kremlinul a pus capat instabilitatii interne create de oligarhi, crima organizata si razboaiele din Caucaz, Recentralizarea statului sub conducerea lui Putin, cuplata cu cresterea preturilor energiei care a adus sume de bani exorbitante au refacut o Rusie puternica, care inca are nevoie sa-si reia zonele sale tampon.

Fereastra de oportunitate

Agentia Stratfor mai precizeaza ca in vreme ce Rusia s-a reconsolidat, Statele Unite s-au preocupat de lumea islamica. In vreme ce razboaiele americane din Irak si Afganistan s-au dezvoltat au absorbit atentia Washingtonului, ceea ce a oferit Rusiei ocazia sa contrabalanseze cresterea influentei occidentale in Eurasia. Ramane neclar daca Rusia ar fi putut sa contracareze infiltrarea occidentala in fosta Uniune Sovietica daca nu s-ar fi blocat in alte parti.

Stratfor mai arata ca absorbirea SUA in Irak, Iran si Afganistan nu a avut loc fara amestecul Rusiei. Rusia si-a folosit legaturile in Orientul Mijlociu si Afganistan drept parghii in negocierile cu SUA vreme de mai multi ani, cerand ca Washingtonul sa abandoneze miscarile de solidificare a influentei occidentale in fostele state sovietice. Mai mult, planurile Moscovei de extindere a influentei sale in fosta sfera sovietica depind de preocuparea Washingtonului in alte zone. Astfel ca Rusia a sprijinit deschis Iranul cu intelegeri politice, nucleare si militare, facand mai dificile negocierile pentru rutele de aprovizionare militara in Afganistan.

In vreme ce Washingtonul a fost ocupat cu razboaiele sale, Rusia a reusit sa isi reconsolideze influenta in tari care nu s-au aflat niciodata prea departe de mana Moscovei, ca Belarus si Kazahstan. Rusia a dovedit ca occidentul nu poate sa o opreasca de la o invazie militara in fostele sale teritorii prin razboiul ruso-georgian din 2008. Insa victoria cruciala a Rusiei a fost in Ucraina, unde primii patru candidati au fost toti pro-rusi asigurand astfel sfarsitul miscoarii portocalii pro-occidentale.

Stratfor crede ca intrebarea cruciala in acest moment este: ce crede Rusia ca poate obtine inainte ca Statele Unite sa se elibereze de razboaiele din Irak si Afganistan sau de blocajul cu Iranul?

Planul Rus

Kremlinul nu cauta sa restabileasca Uniunea Sovietica. Mai degraba Moscova a facut un pas inapoi si s-a uitat la fosta sa sfera sovietica, hotarand ce este imperativ pentru viitorul puterii regionale ruse si stabilitatea sa. In esenta Rusia a plasat tarile fostei sale sfere de influenta si alte puteri regionale in patru categorii:

1. Cele patru tari unde Rusia simte ca trebuie sa isi reconsolideze influenta pe deplin: Belarus, Kazahstan, Ucraina si Georgia. Aceste tari protejeaza Rusia dinspre Asia si Europa si dau Rusiei acces la Marea Neagr si Marea Caspica. De asemenea ele sunt puncte cheie integrate cu zona centrala a Rusiei din punct de vedere agrar si industrial. Fara aceste patru tari Rusia este in esenta lipsita de putere. Pana acum Rusia si-a reconsolidat puterea in Belarus, Kazahstan si Ucraina, Georgia fiind partial ocupata militar. In 2010 Rusia se va concentra asupra intaririi influentei sale in aceste tari.

2. Urmeaza sase tari in care Rusiei i-ar placea sa isi reconsolideze influenta daca va avea ocazia inainte ca atentia Washingtonului sa se intoarca spre Eurasia: Estonia, Letonia, Lituania, Azerbaidjan, Turkmenistan si Uzbekistan. Rusia nu are nevoie de aceste tari pentru a fi puternica, insa fara ele Occidentul este mult prea aproape de centrul rus. Aceste tari fie au locatii geografice strategice, legaturi cu Rusia sau alte proprietati valoroase. Estonia poate fi pusa in prima categorie, de vreme ce unele forte de la Moscova considera ca este mai importanta datorita apropierii de cel de-al doilea oras rus ca marime, St. Petersburg. Rusia va incerca sa aiba de a face cu aceste tari abia dupa ce primele patru prioritati ale sale vor fi atinse.

3. Al treilea grup din lista Rusiei consta din tari care nu au o importanta critica pentru Kremlin, insa Moscova simte ca ar putea fi controlate cu usurinta datorita vulnerabilitatilor lor de ne-evitat. Aceste tari – Moldova, Kirghizstan, Tadjikistan si Armenia – nu sunt importante din punct de vedere geografic, politic sau economic si sunt atat de instabile incat Moscova isi va putea consolida controlul asupra lor cu repeziciune. Unele dintre aceste tari se afla deja sub control rus, in lipsa unui efort concentrat din partea Moscovei, insa instabilitatea lor naturala si slabiciunea lor le pot face sa fie o problema mai mare decat merita.

4. Grupul final din lista rusa este format de tari care nu sunt foste tari sovietice, pe care Rusia crede ca le poate atrage sub influenta sa. Aceste ultime tari – Germania, Turcia, Franta si Polonia – sunt puteri regionale (sau puteri de viitor) in Eurasia, care ar putea complica eforturile Rusiei. Moscova simte ca este nevoie sa formeze o relatie puternica sau cel putin o intelegere cu aceste tari asupra dominatiei ruse in fosta sfera sovietica. Aceste tari sunt toate membre NATO si fiecare are propriile relatii complexe cu Statele Unite. Insa Moscova se foloseste inca o data de distragerea SUA pentru a-si aranja relatiile cu aceste tari. Moscova va trebui sa joace un joc foarte delicat cu acesti jucatori regionali grei pentru a fi sigura ca nu ii transforma in inamici.

O fereastra in curs de inchidere

Rusia a avut un oarecare succes in atingerea scopurilor sale in vreme ce Statele Unite au fost ocupate, insa in acelasi timp stie ca Washingtonul incearca sa isi inchida afacerile din Irak, Iran si Afganistan pentru a avea mana libera in alte zone. Pentru Rusia timpul se scurge.

Agentia Stratfor mai apreciaza ca Rusia are avantajul ca pentru SUA ar fi fost mai usor sa previna aparitia unui hegemon regional decat sa controleze unul deja aparut. Atentia SUA va reveni spre Eurasia dupa ce Rusia va fi facut deja progrese semnificative in lista sa de actiuni. Insa aceasta nu inseamna ca Rusia este castigatoare definitiv. Imperativele geopolitice ale Rusiei raman aceleasia: tara trebuie sa se extinda, sa ramana unita si sa apere imperiul, chiar daca expansiunea va crea probleme in centrul rus. Aceaste deja este o sarcina dificila – va deveni si mai dificila atunci cand Statele Unite vor fi libere sa contrabalanseze Rusia.

Sursa: ziuaveche.ro

Responses are currently closed, but you can trackback from your own site.