Fenomenul fundamentalist- Consideratii generale

Author : Mircea Birca | Wednesday, November 15, 2006

Impactul termenului astăzi
“Religiile au pătruns atât de mult în ţesătura evenimentelor contemporane încât răspunderile celor ce le reprezintă sunt fără precedent “1 iar dacă religia nu devine astăzi soluţia, sau parte a soluţiei, ea va fi în mod sigur o problemă.
Fundamentalismul religios este un termen cu care astăzi suntem familiarizaţi. Nu trece o zi fără ca ştirile să vorbească despre atrocităţi teroriste comise de “fanatici religioşi” sau “fundamentalişti” în vreo parte a lumii. Cel mai spectaculos act “ fundamentalist ” comis vreodată a fost deturnarea celor patru avioane de către militanţii islamici aparţinând grupării al-Qaeda, condusă de Osama ben Laden, pe 11 septembrie 2001. Mai mult de 3000 de persoane au fost ucise când cele patru avioane s-au prăbuşit în New York , Washington şi Pensylvania .
Dar o mulţime de alte evenimente atribuite “fundamentaliştilor” au apărut pe prima pagină a ziarelor din întreaga lume: omorârea celor cincizeci de turişti la Luxor în Egipt în noiembrie 1997, sutele de atacuri sinucigaşe cu bombă sau maşini capcană în Israel, atacul cu maşină capcană din Beirut din 1983 în urma căruia peste 300 de soldaţi americani şi francezi au decedat, atacurile asupra ambasadelor SUA din Kenya şi Tanzania, atacurile asupra trenurilor din Madrid, atentatele şi luările de ostateci care au loc zilnic în Irak, acestea fiind doar câteva exemple ale atrocităţilor comise de fundamentalişti.2
Uzual termenul de fundamentalism este folosit astăzi în contexte diferite devenind de foarte multe ori ambiguu. Astăzi termenul este folosit pentru a desemna orice mişcare sau fenomen eretic, intolerant, exclusivist, bigotismul ,şi , de cele mai multe ori tradiţionalismul agresiv. 3
Termenul a intrat cu rapiditate în vocabularul ştiinţelor sociale în ultimele două decenii pentru a denumi în general orice manifestare de conservatorism religios. Deşi iniţial a fost aplicat doar în cazul creştinismului, după cum vom vedea, termenul s-a extins şi către alte tradiţii 4religioase odată cu Revoluţia Iraniană în 1978-1979. Astăzi el este folosit pentru a descrie Creştinii Evanghelici, revoluţionarii iranieni, evreii ultra-ortodocşi, militanţii pakistanezi, luptătorii rezistenţei budiste iar termenul a devenit atât de uşor de folosit şi atât de des întrebuinţat încât am putea avea impresia că a existat dintotdeauna, însa vom vedea în continuare când a apărut şi cum.
Majoritatea acestor acte de cruzime sunt puse pe seama “fundamentaliştilor” islamici însă este greşit să credem că doar religia islamică a generat acest tip de comportament. Pentru început Islam-ul poate părea o religie violentă ( neobişnuit de violentă dacă ne gândim că trei din patru califi care i-au urmat profetului Mohamad au fost asasinaţi).
Nici un episcop creştin din zilele noastre nu ar fi spus: “ omorârea unui ipocrit care nu vrea să se reformeze valorează mai mult decât o mie de rugăciuni” aşa cum a spus Ayatollahul Khomeini5. Totuşi asemenea acte de violenţă erau comune în creştinismul premodern. Trebuie să ne gândim aici la cruciade, războaiele europene asupra religiei, inchiziţia spaniolă. De asemenea extremiştii religioşi evrei şi anglo-indieni sunt consideraţi responsabili de asasinatele primilor miniştrii ai Israelului şi Indiei, iar fundamentaliştii religioşi anglo-indieni şi hinduşi au revendicat violenţele pe scară mult mai mare în India şi Sri Lanka.6
Orice tradiţie poate produce oameni care să pună scopurile inspirate religios mai presus de normele societăţii. Însă acest fanatism este mult mai comun în cazul celor trei credinţe monoteiste: Creştinism, Iudaism şi Islamism unde există un singur Dumnezeu, decât în Budism sau Hinduism unde oamenii urmează exemplul de toleranţă al zeilor lor. Acte de violenţă şi agresivitate au loc ocazional şi în cadrul acestor credinţe, fiind şi ele catalogate ca fiind “ fundamentaliste.”7
Totuşi pe harta conflictelor “ fundamentaliste” punctul cel mai fierbinte este reprezentat de conflictul arabo-israelian. Pentru orice persoană raţională , indiferent de religia pe care acesta o are problemă ar putea fi rezolvată în termeni de echitabilitate ca şi în cazul conflictului din Irlanda de Nord pe baza principiului de “teritorii în schimbul păcii” însă acest principiu nu ia în calcul “ fundamentalismul religios”. De partea evreiască se află coloniştii ortodocşi ce fac parte din Gush Emunim ( The Bloc of the Faithfull) care refuză în mod absolut să părăsească aşezările din Teritoriile Ocupate (West Bank), obstrucţionând procesul de pace şi insistând ca acest teritoriu a fost dăruit de Dumnezeu Copiilor lui Israel şi că este de datoria lor să nu părăsească acest pământ până la venirea lui Mesia. De partea arabă fundamentaliştii religioşi palestinieni, refuză recunoaşterea statului Israel declarând întreaga zonă, inclusiv întregul Ierusalim ca fiind waqf pământ sfânt care nu poate să se afle sub stăpânirea necredincioşilor.( Ierusalimul este considerat după Mecca şi Medina cel de-al treilea oraş sfânt al musulmanilor).8
Monoteiştii fie ei iudaici, creştini sau musulmani cred într-un singur Dumnezeu transcedental fie că el este Jehova, Trinitatea sau Allah. Însă în momentul în care trebuie înţeleasă voinţa, intenţiile sau calea sa, credincioşii săi adoptă puncte de vedere care nu pot ajunge la vreun compromis. Pentru atei ca şi pentru credincioşii moderaţi şi liberali, care au o viziune mai sofisticată asupra credinţei, zeitatea responsabilă de fundamentalism apare ca o putere machiavelică, diabolică, demonică care se hrăneşte din suferinţa umană făcând oamenii să sară unul împotriva celuilalt.
Din păcate fundamentalismul religios a devenit principala sursă de conflict odată cu căderea Zidului Berlinului, căderea Uniunii Sovietice şi Sfârşitul Războiului Rece. Conflictele religioase şi actele săvârşite în numele religiei răpesc un număr impresionant de vieţi omeneşti în zilele noastre. Nu toate pot fi puse pe seama fundamentalismului religios aici fiind implicaţi şi factori locali care se referă la etnicitate şi naţionalism, însă religia ca sursă de motivaţie şi identitate pare să fi înlocuit vechile ideologii marxist-leniniste, Naţionalismului Socialist şi Anti-colonialismului.

Originile şi evoluţia termenului
Cuvintele au o viaţă şi o energie proprie care uneori sfidează orice încercare de definire a oamenilor de ştiinţă. Termenul de “fundamentalism a scăpat de mult semnificaţiei deţinute iniţial atunci când şi-a început cariera semantică la începutul secolului XX. 9
Aplicaţiile sau semnificaţiile ataşate cuvintelor nu pot fi limitate în contextul în care ele au apărut. Dacă cineva ar limita termenul de “fundamentalism” la sensul pe care acesta l-a avut în momentul apariţiei atunci ar putea să facă la fel şi pentru termenii de”naţionalism” şi”secularizare” care au apărut şi ei la începutul secolului XX în Occident , înainte de a apărea ca mişcări şi procese în societăţile non-occidentale.
Termenul de “fundamentalism” poate fi o creaţie occidentală însă el există şi în alte tradiţii cu toate că nu sunt excluse şi alte definiţii ale fenomenului.
Originile cuvântului sunt de-a dreptul revelatoare, chiar dacă astăzi termenul a primit conotaţii negative chiar peiorative devenind un fenomen de cele mai multe ori criticat.
Acesta a apărut la începutul secolului XX în SUA şi nu cum ar fi de aşteptat într-o zonă tradiţionalistă a Bătrânului Sud ( Bible Belt) ci, în sudul Californiei, una dintre zonele cu cea mai rapidă dezvoltare, concomitent cu industria filmului şi alte inovaţii tehnologice şi culturale care tocmai îşi începuseră cariera de succes.
În 1910 Milton şi Lyman Steward, doi fraţi care făcuseră o avere din afacerile cu petrol, au hotărât ca timp de cinci ani să sponsorizeze apariţia şi editarea unor serii de pamflete cuprinse în douăsprezece volume pe care să le trimită gratuit pastorilor, evangheliştilor, misionarilor, profesorilor şi studenţilor de teologie şi tuturor celorlalţi credincioşi protestanţi care ar fi devenit interesaţi din SUA şi din lume. Intitulate The Fundamentals: a Testimony of Truth broşurile scrise de teologi conservatori şi editate între 1910 şi 1915 erau menite a stopa eroziunea credinţelor considerate de autori şi sponsori ca fiind “fundamentale” pentru Protestantism: infailibilitatea Bibliei; crearea directă a lumii şi umanităţii exclusiv de către Dumnezeu; autenticitatea miracolelor; naşterea virgină a lui Isus; crucificarea şi învierea şi ridicarea lui trupească la cer; doctrina potrivit căreia Isus a murit pentru iertarea păcatelor umanităţii; întoarcerea să în Ziua Judecăţii de Apoi.
Apărută ca reacţie la Teoria lui Darwin asupra Evoluţiei, mişcarea fundamentalistă iniţială a ajuns să întrunească atât principiile absolute ale religiei cât şi practica evanghelică care cerea credincioşilor să-şi extindă activităţile dincolo de religie în viaţa politică şi socială.
Ca mulţi alţi protestanţi conservatori americani fraţii Steward credeau că profeţiile apocaliptice conţinute în Scriptură se refereau la evenimente reale, nu simbolice prin care lumea avea să treacă. Crezând că aşa cum se prezisese venirea lui Mesia şi sfârşitul lumii va veni în scurt timp înainte de sfârşitul mileniului (premileniarişti) şi că este de datoria lor să salveze cât mai multe suflete din focurile iadului.
Milioane de copii ale acestor lucrări au fost distribuite şi au circulat pe ambele maluri ale Atlanticului. Câţiva ani mai târziu sufixul “-ist” a fost adăugat de Curtis Lee Law. Aşa apăreau primii fundamentalişti care erau definiţi de Law ca fiind: “cei care erau gata să facă o onoare din lupta pentru fundamentele protestantismului”.
Totuşi în nici o tradiţie nu s-a ajuns la un consens, nici măcar între cei mai conservatori, în ceea ce priveşte fundamentele unei religii, fiind de multe ori selectivi şi subiectivi asupra textelor pe care le folosesc şi a modului în care ei le interpretează.
Există încă discuţii dacă termenul ar trebui folosit în afara sferei lui originale, protestante. Mulţi oameni de ştiinţă islamici consideră că din moment ce toţi musulmanii cred în Qu‘ran- textul sfânt al Islam-ului- ca fiind Cuvântul nemediat al lui Dumnezeu asta face ca toţi musulmanii să creadă în infailibilitatea Qu’ran-ului, acesta fiind elementul care în Protestantism îi desparte pe fundamentalişti de liberali. Ei consideră că în sensul acesta toţi musulmanii sunt fundamentalişti şi atunci termenul nu mai are nici o însemnătate căci eşuează în a-i defini pe musulmanii porniţi să islamizeze societatea în totalitate comparativ cu musulmanii care preferă să-şi păstreze religia şi să nu o amestece cu politica.10
Nimeni nu a îndrăznit să se îndoiască de vreun cuvânt din textul transmis de Dumnezeu lui Mohamad prin îngerul Gabriel iar problema nu este aceasta cu toate că probleme legate de autenticitate au început să apară în lumea academică islamică. La o analiză mai profundă constatăm că problema pe care musulmanii o au este de altă natură şi se referă la înlocuirea regimurilor corupte, laice sau pro-occidentale şi la înlocuirea legilor occidentale cu cele indigene , cu Shari’a ce fie că derivă direct de la Dumnezeu din Qu’ran, fie că derivă indirect din tradiţie (Sunna sau Hadith-ul) pe care Profetul Mohamad o urma pe timpul vieţii.
Şi atunci cum putem defini fundamentalismul în sensul pe care îl are el astăzi, şi referindu-ne mai apoi la fundamentalismul de tip islamic?

Definirea conceptului
În sensul cel mai larg “fundamentalismul” este definit ca “modul religios de a trăi”11 manifestându-se diferit îndemnându-i pe credincioşi să-şi păstreze identitatea ca religie, civilizaţie, popor, grup sau familie pentru a face faţă fenomenului de secularizare şi modernizare.
La nivel global fundamentalismul nu poate fi definit drept un fenomen singular deoarece se referă la o mulţime de grupuri aparţinând diferitelor tradiţii religioase şi provenind din sisteme politice variate care îşi motivează religios politicile.
Datorită folosirilor diverse ale conceptului, nu este surprinzător faptul că este greu de dat o definiţie acestui concept. Fundamentalismul religios a apărut în secolul XX ca o tendinţă, o obişnuinţă a minţii, regăsită în comunităţile religioase şi întrupată în anumiţi indivizi şi anumite mişcări reprezentative.
Fundamentalismul se manifestă pe sine ca o strategie sau set de strategii prin care credincioşii convinşi încearcă să îşi conserve identitatea ca popor sau grup. Simţind că această identitate este în pericol în era contemporană, aceşti credincioşi încearcă să o fortifice cu doctrine, credinţe şi practici aparţinând unui trecut sacru.
Aceste readuceri “ fundamentale “ sunt rafinate, modificate şi sancţionate într-un spirit pragmatic: ele folosesc drept apărător împotriva ameninţării pe care o reprezintă încercarea outsiderilor de a-i conduce pe credincioşi într-o lume sincretică, areligioasă sau ireligioasă.
De multe ori, fundamentaliştii reînvie concepte “fundamentale” alături de inovaţii doctrinare şi cerinţe nemaiîntâlnite până astăzi . Aceste inovaţii şi doctrine de susţinere conduc la ideea ca readucerea conceptelor ”fundamentale” trebuie urgentată şi de cele mai multe ori cresc intensitatea carismei experienţei religioase faţă de cum fusese ea la început.
În acest sens fundamentalismul contemporan este în acelaşi timp derivat din tradiţia religioasă şi original. În efortul de a reclama eficacitatea vieţii religioase, fundamentaliştii au multe în comun cu alte încercări reformatoare din secolele trecute, însă fundamentalismul nu intenţionează nici o impunere a practicilor şi stilurilor de viaţă arhaice, nici o simpla întoarcere la o epocă de aur originară, la un trecut sacru (cu toate că există o astfel de nostalgie a retoricii fundamentaliste).
În schimb, identitatea religioasă, chiar dacă este reînnoită devine baza exclusivă şi absolută pentru recrearea ordinii politice şi sociale orientată mai mult spre viitor decât spre trecut. Selectând elemente ale tradiţiei şi modernităţii, fundamentaliştii caută să refacă lumea prin remodelarea şi întoarcerea tuturor lucrurilor pentru a se supune Divinităţii şi prin auto-conservare prin neutralizarea “celorlalţi”. O asemenea sarcină necesită lideri carismatici şi autoritari, susţinerea cauzei din interior de către un grup de aderenţi disciplinaţi şi trebuie să promoveze un cod socio-moral riguros pentru toţi susţinătorii. Limitele sunt stabilite, inamicul identificat, mentalităţile schimbate, instituţiile create şi susţin intens reconstrucţia societăţii. “Societatea” are aici sensul de relaţii între fiinţele umane, relaţii caracterizate prin valorile pe care le îmbrăţişează, motivaţiile individuale şi colective pe care le însumează, acţiunile pe care le inspiră şi sancţionează şi idealurile prin care sunt induse şi securizate credinţa, atitudinea şi comportamentul.
Acestea reprezintă un veritabil ghid al vieţii. Cum este mai bine să te căsătoreşti, să ai relaţii sexuale, să-ti duci viaţa de familie, să-ti creşti copiii? Cum este mai bine să înţelegi şi să vorbeşti despre creaţie şi procreaţie, providenţă şi evidenţa ştiinţifică, moralitate şi spiritualitate? Aceste întrebări perene au generat regulamente religio-legale, coduri morale şi comportamentale şi astfel tratate întregi pe care fundamentaliştii fie ei teoreticieni sau simplii educatori s-au hotărât să le susţină în încercarea de a recrea sau fortifica enclavele religioase în interiorul societăţilor mai mari percepute ca invazive şi ameninţătoare.
Deoarece adesea fundamentaliştii trăiesc în proximitatea non-fundamentaliştilor sau unor fundamentalişti de altă tradiţie religioasă, problema care se ridică nu mai este doar aceea de a stabili gradul în care fundamentalismul şi-a influenţat aderenţii ci şi impactul pe care l-a avut asupra vieţii non-fundamentaliştilor. Astfel trebuie răspuns la problema de influenţă pe care fenomenul a avut-o faţă de “stat” adică faţă de “puterea publică absolută a unei entităţi suverane”. Fundamentaliştii sunt institutori de graniţe, excelând în a fi diferiţi faţă de ceilalţi, impunând reguli legate de îmbrăcăminte, obiceiuri şi comportament, şi de cele mai multe ori aceştia încearcă să se extindă încercând să-şi coopteze outsideri care ar onora regulile lor fundamentaliste cerând non-fundamentaliştilor să le observe regulile.
În aceste confruntări statul este autoritatea care impune limitele fenomenului. În cazurile când statul este “fundamentalist” (Iran, Sudan) sau este puternic influenţat de agendele socio-politice fundamentaliste (Pakistan, Egipt, India, Israel) atunci fundamentalismul enclavei este încurajat şi împuternicit a se extinde şi a cuprinde un teritoriu şi o populaţie din ce în ce mai numeroasă. În aceste societăţi impactul fenomenului este de altă natură decât în societăţi în care fundamentalismul este marginalizat, cum este exemplul SUA sau al Japoniei.12
Bruce Lawrence în lucrarea sa “Defenders of God: The Fundamentalist Revolt Against the Modern Age “ defineşte fundamentalismul ca fiind: “ o afirmare a autorităţii religioase drept holistică şi absolută, neadmiţând nici critica, nici vreo formă de reducţie; aceasta este exprimată prin cererea colectivă ca aceste credinţele specifice şi principiile etice derivate din scriptură să fie recunoscute public şi făcute mai puternice.
Lawrence spune că fundamentalismul este o specie a ideologiei religioase. El este anti-modern dar nu anti-modernist. Cu alte cuvinte, acesta respinge conceptele filosofice de raţionalitate şi individualism ce însoţesc modernitatea însă se folosesc pe deplin de anumite avantaje tehnologice care caracterizează şi ele epoca modernă. Cel mai potrivit exemplu în acest fel este opoziţia faţă de valorile Iluminismului.13
Una dintre cele mai consistente definiţii este dată de Francois Massoulie care încearcă să definească fenomenul urmărind în timp primele asocieri ale termenului cu mişcări islamice. Astfel autorul defineşte ca fiind fundamentalist pe “acela care trăieşte conform fundamentelor religiei. Această perspectivă il poate duce, prin urmare, la strădania în vederea reîntoarcerii la origini, aceasta fiind înţeleasă ca o ”renaştere “. Este cazul de exemplu al primilor reformatori musulmani, ca al-Afgani şi Muhammad Abduh.”
În cazul fundamentalismului islamic întoarcerea la origini se referă la perioada de aur din timpul vieţii profetului şi la perioada imediat următoare atunci când Islam-ul nu era încă divizat, când problemelor de orice natură care se iveau, li se dădea o soluţie clară, fie de către profet, în timpul vieţii fie, după moartea sa de cei din anturajul său, despre care se presupunea că ar fi ştiut cum ar fi răspuns profetul Mohammad provocărilor. Desigur cel ce astăzi urmăreşte reinstaurarea acelei perioade şi aplicarea legii religioase nu este preocupat în general de chestiunea modului în care se adaptează principiile religioase la epoca modernă. 14
O altă definiţie importantă este cea dată de Hadden şi Shupe, potrivit căreia fundamentalismul este “o proclamaţie ce reclamă autoritatea asupra unei tradiţii sacre care trebuie reinstalata drept antidot pentru o societate care a fost scoasă din reperele ei culturale”. Autorii susţin că fundamentaliştii refuză şi resping despărţirea sacrului de secular ce caracterizează gândirea modernă. Gândirea fundamentalistă implică planul de a readuce religia în planul central de luare a deciziilor politice. 15 

 

Asemănări de familie

Termenul în sine de ‘fundamentalism” poate fi mai mult sau mai puţin satisfăcător, dar fenomenul pe care îl defineşte merită a fi analizat fie că agreăm sau nu situaţia; mişcările fundamentaliste sau care sunt considerate fundamentaliste apar în mod exploziv în multe părţi ale lumii, de la Americi până în Asia de Sud-Est; nimeni nu poate susţine că aceste mişcări apărute în majoritatea tradiţiilor religioase ar fi identice, dar trebuie să recunoaştem că toate prezintă ceea ce filosoful Ludwig Wittgenstein numea “asemănări de familie” ( family resemblances ). Autorul îşi explică analogia spunând că aceste trăsături sunt caracteristicile comune pe care le împărtăşesc membrii aceleiaşi familii. “O astfel de examinare ar descoperi o reţea complicată de similarităţi referitoare la detalii”16
Lawrence consideră că fundamentalismul a devenit un fenomen global azi şi că pentru a-l înţelege el trebuie studiat în diferite contexte pentru a fi explicat cu claritate. În acest sens scriitorul ne pune la dispoziţie o serie de “asemănări de familie” (family resemblances) comune fundamentalismului: fundamentaliştii joacă rolul avocaţilor unei minorităţi considerându-se partea asuprită chiar şi atunci când numeric formează o majoritate; fundamentaliştii se opun întotdeauna secularizării şi necredincioşilor; fundamentaliştii sunt elite secundare şi sunt invariabil conduşi de lideri carismatici de gen masculin; oriunde se manifestă fundamentalismul are antecedente istorice insă niciodată un precursor ideologic.17
Academia Americană de Artă şi Ştiinţă a finanţat un proiect multianual care a adunat oameni de ştiinţă din întreaga lume împreună pentru a studia Fundamentalismul. În final aceştia au creat un studiu de 8000 de pagini adunat în 5 volume. Admiţând dificultăţile pe care termenul le aduce, proiectul optează pentru folosirea termenului indiferent de problemele apărute, datorită mai multor motive, în mod esenţial datorită faptului că termenul este acceptat de toată lumea şi pentru că este considerat cel mai bun termen pentru a ilustra fenomenul sau, mai bine zis fenomenele. În ultimul capitol al primului volum, Fundamentalisms Observed se discută despre aceste “asemănări familiale” găsite în diferitele capitole. În acest proiect sunt găsite următoarele asemănări între fenomenele fundamentaliste: fundamentaliştii au în centrul atenţiei idealismul religios ca bază pentru identitatea personală sau a comunităţii; fundamentaliştii înţeleg că adevărul a fost revelat şi este unificator; fundamentaliştii sunt intenţionat scandaloşi pentru a nu putea fi înţeleşi de outsideri( au această atitudine şi faţă de limba pe care cei din afară comunităţii nu o înţeleg); fundamentaliştii se văd ca parte într-o luptă cosmică; se bazează pe momente istorice şi le reinterpretează în lumina acestei lupte cosmice; ei demonizează oponenţii lor şi sunt reacţionari; fundamentaliştii sunt selectivi atunci când folosesc doar anumite părţi ale tradiţiei şi moştenirii lor; sunt conduşi de bărbaţi; sunt invidioşi pe hegemonia culturală a modernităţii şi încearcă să întoarcă distribuţia puterii.18
Tot aici trebuiesc menţionate şi cele cinci caracteristici ideologice şi cele patru caracteristici organizaţionale pe care în ultimele capitole ale volumului final al proiectului ”Fundamentalisms Comprehended”, Appleby, Emmanuel Sivan şi Gabriel Almond le evidenţiază.
Cele cinci caracteristici ideologice sunt următoarele: fundamentaliştii sunt preocupaţi în primul rând de “eroziunea” pe care religia trebuie să o realizeze şi de rolul corect pe care aceasta trebuie să îl aibă în societate; fundamentaliştii sunt selectivi şi în momentul în care trebuie să aleagă partea de tradiţie la care se referă dar şi în momentul în care trebuie să aleagă partea modernităţii pe care o acceptă şi cea împotriva căreia reacţionează; fundamentaliştii aleg o anumită formă de Manicheanism (dualism); fundamentaliştii susţin absolutismul şi infailibilitatea surselor lor de revelaţie; fundamentaliştii optează pentru o anumită formă de Milenarism sau Mesianism.
Cele patru caracteristici organizaţionale se referă la: aderenţa la grup, care este fie opţiunea viitorul membru, fie cei care sunt deja parte a mişcării aleg potenţialul candidat; legăturile între membrii, care sunt foarte strânse; conducerea de catre lideri carismatici şi autoritari, cu o personalitate puternică; calităţi comportamentale precise, atât ale membrilor mişcării, cât şi ale liderilor. 19

Cauzele apariţiei fundamentalismului
Odată cu prima decadă a secolului XX elitele intelectuale afirmau că s-a ajuns la dispariţia religiei ca element semnificativ în existenta umană, ca urmare a modernizării sociale şi economice. Cei care primeau cu bucurie această tendinţă, salutau gradul în care ştiinţa, raţionalismul şi pragmatismul au eliminat superstiţiile, miturile, iraţionalităţile şi ritualurile care formau miezul religiilor existente. Însă cea de-a doua jumătate a secolului a dovedit că lucrurile nu stăteau aşa cum se aşteptaseră oamenii de ştiinţă. Modernizarea economică şi socială a devenit globală ca amploare însă în acelaşi timp avut loc o redeşteptare globală a religiei. Fenomenul a invadat toate civilizaţiile, toate continentele şi absolut toate religiile. Această redeşteptare a implicat parţial expansiunea unor religii care au câştigat noi recruţi în societăţile în care nu aceste credinţe nu aveau adepţi în prealabil. Totuşi, într-o mult mai mare măsură, renaşterea religioasă i-a implicat pe cei reîntorşi la religiile tradiţionale comunităţilor lor, revigorându-le şi dându-le un nou înţeles. Creştinismul, Islam-ul, Iudaismul, Hinduismul, Budismul, Ortodoxia au experimentat noi forme.20
Mişcările pentru reafirmarea identităţii religioase au parcurs schimbări considerabile între anii 1975 şi 1990. În cincisprezece ani acestea au reuşit să transforme reacţia confuză la “criza modernităţii” a aderenţilor lor în planuri de reconstrucţie a lumii, planuri pe care sfintele lor scripturi le oferă pentru a pune bazele viitoarei societăţi. Aceste mişcări au apărut într-o lume în care siguranţa, oferită de progresul ştiinţific şi tehnologic, începuse să se piardă încă din 1950.
Cu toate că se fixaseră barierele de jos ale sărăciei, că fuseseră eradicate multe boli şi că se îmbunătăţiseră condiţiile de muncă, alte probleme apăreau şi aduceau spaimă în sufletele oamenilor fiind descrise în termeni apocaliptici (explozia demografica, răspândirea AIDS, poluarea, criza energiei).
Pe parcursul acestei perioade, marea ideologie atee, comunismul, ajungea pe ultima sută de metri a existenţei sale, stingându-se când unul dintre cele mai importante simboluri ale sale, Zidul Berlinului este dărâmat.
Mişcările creştine, evreieşti şi musulmane aveau acum rolul de a stabili noile etichete în lumea care era acum percepută drept confuză şi dezordonată. În lumea contemporană, vocabularului şi categoriilor religioase le trebuia insuflat un aer proaspăt al schimbării.
Apoi aceste mişcări trebuiau să creeze planuri de schimbare a ordinii sociale pentru ca nou-creata ordine să se adapteze liniilor trasate de Biblie, Coran şi Torah, pentru că se considera că nimic altceva nu mai putea aduce în lume adevărul şi dreptatea.21
Volumul mare de material legat de apariţia fenomenului fundamentalist ne permite să identificăm cel puţin câteva modele explanatorii. Dată fiind diversitatea cauzelor şi consecinţelor fundamentalismului trebuie să încercăm să menţinem o oarecare ierarhie a explicaţiilor.
Când discutăm despre fenomenele fundamentaliste cel mai adesea apare în discuţie nuanţa anti-secularistă. Astfel modelul explanatoriu Anti-Secularist corespondent se referă la reacţia împotriva penetraţiei globale a valorilor Iluminismului european, mai exact, privind din perspectiva religioasă, împotrivirea la dislocarea sacrului dinspre centru înspre marginea societăţii. Această marginalizare sau trivializare a sacrului corespunde de multe ori marginalizării maselor sub presiunea urbanizării rapide şi modernizării în statele periferice(Iran, Guatemala) şi în regiunile periferice(Bible Belt în SUA).
Fenomenul s-a manifestat în special în rândul claselor inferioare şi mijlocii-inferioare în mediul urban (Guatemala), precum şi în rândul elitelor intelectuale provenite din aceste medii sociale, cum este cazul în majoritatea statelor islamice, în cazul minorităţilor religioase (şiiţi din Liban) dar şi în cazul majorităţilor marginalizate (hinduşii în India).
AÅŸa cum am indicat mai sus fundamentalismul este un fenomen anti-secularizare adică un curent orientat împotriva proiectelor ”umanist-seculariste” ale Iluminismului European. EÅŸecul ideologiilor secularist – progresiste de a se adresa condiÅ£iei umane finite, fragile ÅŸi diabolice au lăsat drum liber pe calea succesului ideologiei religioase atât de reconfortante pentru credincioÅŸi. Acest fenomen a avut loc în timpul schimbărilor istorice bruÅŸte din ultimele decenii în zonele deja amintite.
Condiţia umană de insecuritate ontologică, insecuritate care se referă atât la fiinţă cât şi la existenţă în sine, a fost adâncită de insuficienţa manifestată de soluţiile sociale şi politice la probleme persistente ale tranziţiei de la rural la urban, de la o societate agrară la una industrială.
În acest context sensibilitatea şi soluţiile religioase revin la un nivel de credibilitate pe care îl pierduseră în perioada raţională, secularistă a modernismului european din secolele XVIII şi XIX. 22
Totuşi reacţia la secularizare rămâne o condiţie necesară dar nu şi suficientă pentru apariţia fundamentalismului religios.
Modelul explanatoriu anti-imperialist, explică fundamentalismul ca o reacţie împotriva formelor de dominaţie impuse de Occident prin colonialism şi postcolonialism. Explicaţia anti-imperialismului este deseori citată de fundamentaliştii şiiţi şi sunniţi în discursurile lor. 23
Oriunde discursul secularist se îmbină cu dominaţia hegemonică străină susţinută de elitele locale, Anti-imperialismul s-a dovedit cel mai de seamă aliat în revitalizarea identităţilor primordiale cum sunt religiile, etnicitatea şi limbile autohtone.24
În lumea a treia naţionalismul secular, comunismul şi mişcările de eliberare naţională reprezentaseră reacţiile anterioare la dominaţia străină. Însă în ochii nativilor declinul moral şi politic al Vestului a depreciat aceste ideologii seculariste şi a favorizat religiile locale ca alternativă la aceste ideologii occidentale.
Această interpretare este în mod particular validă oriunde religiile native (ex Hinduism, Islamism) puteau fi identificate cu un trecut istoric de independenţă şi glorie. În aceste cazuri anti-imperialismul, populismul şi militantismul religios s-au combinat ca o puternică ideologie. Supravieţuirea culturală, independenta naţională şi transformările sociale sunt temele dominante ale mişcărilor şi discursurilor fundamentaliste.
Modelul Anti-comunist oferă o explicaţie parţială însă atunci când este vorba de fenomenele fundamentaliste din America de Sud şi America de Nord şi reprezintă un paradox faţă de Anti-imperialism. În SUA populismul şi mişcările religioase şi-au găsit un aliat în naţionalismul american şi anti-comunismul Războiului Rece.¼br /> În cea mai mare parte a Lumii a Treia anti-comunismul este parte a unor sentimente mult mai vaste, anti-seculariste şi anti-străine.
Totuşi în multe state ale Americii Latine, cum este Guatemala, unde creşterea Protestantismului evanghelic a fost susţinută politic şi financiar de fundamentaliştii nord-americani sentimentele anti-imperialiste şi anti-comuniste pot părea ciudate. Totuşi dacă ne gândim că în America Latină Romano-Catolicismul este religia elitelor şi că Protestantismul a fost mereu implicat în lupta dintre bogaţi şi săraci, atunci fenomenul nu mai este atât de ciudat.25
Anti-modernismul, explicaţie comună a multor fenomene fundamentaliste explică militantismul religios ca reacţie critică împotriva consecinţelor modernităţii, consecinţe care includ eroziunea tradiţiei religioase şi aplicaţiile “perverse” ale ştiinţei şi tehnologiei de intelectualitatea modernă seculară.
Politic şi economic, modernizarea a privilegiat elitele seculariste, tehnocratice şi manageriale în detrimentul claselor tradiţionaliste. În Lumea a Treia elitele seculariste se confundă de multe ori sau sunt aliate sistemului capitalist mondial astfel încât ele sunt percepute ca ceva dăunător. Prin contrast, opoziţia religioasă constituie adeseori următorul strat al elitelor, gata oricând să pună la încercare autoritatea şi prerogativele acestora pentru a lua locul la putere elitelor seculariste dominante.26
Unul dintre produsele cele mai neagreate ale modernităţii este pentru fundamentalişti eliberarea femeilor de rolurile ei tradiţionale. Astfel o abordare Anti-feministă este folositoare referitor la cauzele apariţiei unui număr mare de fenomene fundamentaliste. Reaşezarea patriarhală este susţinută de fundamentalişti împotriva valorilor moderne feministe atunci când vine vorba de discursul împotriva avorturilor, educaţie comună, portul (ex.:dezvelirea capului femeii în lumea musulmană) iar în mod general atunci când vine vorba de participarea completă şi egală a femeilor la viaţa socială, economică şi politică.
Discursul şi practica anti-feministă variază mult de la o mişcare la alta, fiind un subiect specific contextelor culturale şi istorice. Problemele specifice ale militanţilor variază de la o societate la alta. Totuşi o întoarcere la definiţiile tradiţionale despre rolurile sexuale aşa cum sunt ele descrise în sfintele scripturi par să ii inspire pe toţi fundamentaliştii.27 Iată câteva exemple de probleme ce se regăsesc la majoritatea fenomenelor fundamentaliste: diviziunea muncii, între femei văzute drept casnice şi bărbaţi, ca muncitori de pe câmpuri, în fabrici şi birouri stă la baza rolurilor sexuale tradiţionale; libertatea relaţiilor sexuale este văzută ca o dovadă de promiscuitate în majoritatea discursurilor fundamentaliste; excluderea femeii din anumite profesii rezervate tradiţional bărbaţilor apare ca o altă problemă de controversă printre fundamentalişti; subordonarea femeii faţă de bărbat atât în familie cât şi în societate. Acestea sunt doar câteva maxime ale discursului anti-feminist prezente în marile tradiţii religioase.
Studii recente au demonstrat că sentimentele Anti-moderniste nu rezultă din respingerea modernităţii. Mişcările fundamentaliste din SUA, Iran, Guatemala şi mai puţin din Israel şi nordul Indiei au dat dovadă de ingeniozitate în adoptarea mijloacelor moderne de comunicare pentru a le servi scopurilor lor. (Este cunoscut faptul că evanghelizarea şi reînvierea conştiinţei religioase s-a realizat în SUA prin intermediul televiziunii.)
În timp ce sunt anumite teorii moderne care au devenit universal acceptate, ca de exemplu teoria evoluţionistă, anumiţi educatori fundamentalişti folosesc mijloace moderne de cercetare pentru a demonstra profeţiile biblice sau coranice. Se pare că puterea şi prestigiul ştiinţelor moderne şi al tehnologiei este atât de copleşitor încât mişcările fundamentaliste au găsit metode de acceptare a anumitor teorii moderne şi de respingere a altora. Variaţiile în gradul de receptivitate a religiei asupra ştiinţei moderne, tehnologiei şi stilului de viaţă modern pare a fi o funcţie a unei alte strategii culturale adoptate.
În majoritatea formelor fundamentaliste, de tradiţii religioase diferite, reacţia împotriva secularizării, imperialismului, modernismului a condus la o reacţie împotriva deteriorării ordinii morale şi a tradiţiei sociale care înainte de aceste intervenţii ar fi existat în societăţile respective şi atunci putem să vorbim de o altă cauză a apariţiei fenomenului şi anume modelul Anti-decadenţă. Interpretarea aceasta vede fundamentalismul drept o revoluţie culturală împotriva acestor deteriorări şi o încercare de restaurare a valorilor morale şi spirituale ale tradiţiei religioase.
Aşa cum putem observa din descrierea făcută nici unul din aceste modele explanatorii nu poate fi generalizat la toate fenomenele fundamentaliste şi fiecare trebuie înţeles ca reacţie la anumite evenimente.
O altă cauză a apariţiei fundamentalismului pare să o găsească Hadden şi Shupe în proiectul lor legat de fundamentalism. Aşa cum devine din ce în ce mai clar, în orice colt al lumii şi în orice tradiţie religioasă a lumii există grupări catalogate de unii drept fundamentaliste. Hadden şi Shupe susţin că fundamentalismul este o încercare de a remodela tradiţia religioasă pentru ca aceasta să poată să facă faţă unei lumi remodelate şi în continuă schimbare. Întrebarea care apare este ce schimbări au avut loc în lume atât de puternice încât să ia amploare o mişcare atât de reacţionară ca fundamentalismul?¼br /> Jeffrey Hadden şi Anson Shupe consideră că răspunsul îl constituie globalizarea. Răspunsurile religioase la globalizare explică prezenţa globală a fundamentalismului. Aceşti autori susţin că peste tot în lume are loc un proces comun de secularizare a socialului, proces care în sinea sa conţine seminţele reacţionarului care aduce înapoi religia în sufletul preocupărilor legate de politicile publice. Secularul este aşadar cauză a re-sacralizării care adeseori ia forme fundamentaliste. 28

Concluzii

Până în a doua jumătate a secolului XX s-a presupus că politica se va despărţi de religie şi că , în măsura în care societăţile se vor industrializa, credinţa şi practica religioasă se vor auto-restricţiona la ritualul şi sentimentele private ale individului. Declinul din mediul social şi politic al religiei şi creşterea conotaţiilor mai personale şi mai individuale ale religiei se baza pe teoriile lui Karl Marx, Durkheim şi Weber ce considerau secularizarea ca parte a procesului de modernizare. Se credea că procesul de modernizare va duce, dacă nu la “moartea lui Dumnezeu” atunci cu siguranţă la o izgonire a divinului din viaţa publică.
Datorită acestor predicţii revoluţia Iraniană a fost considerată ca fiind o reacţie disparată, o exceptie a fenomenului de modernizare a societăţii, analiştii nefiind capabili să întrezărească adevărata tendinţă pe care lumea o urma. În anii ‘80 devenea însă din ce în ce mai clar faptul că activismul religios nu era atuul lumii musulmane şi că fenomenul fundamentalist se globaliza incluzând totalitatea tradiţiilor religioase, manifestându-se în cadrul tuturor civilizaţiilor, înghiţind toate continentele.
Fundamentalismul se încadrează astăzi în centrul dezbaterilor sociologice şi religioase din lumea contemporană, reprezentând un fenomen deosebit de interesant cu care am ajuns să ne confruntăm zi de zi. Folosirea cu atâta uşurinţă a termenului face să explicăm greu acest fenomen sau mai bine zis, aceste fenomene. Amploarea pe care a luat-o acesta ne face să putem vorbi de fundamentalism ca fenomen global.
Dacă am învăţa câte ceva din istoria lui Dumnezeu, cautând acolo lecţii şi avertismente am vedea că fiinţele omeneşti nu pot trăi fără de divinitate, că nu pot suporta golul şi pustiul, dar am vedea în acelaşi timp că vidul umplut de idolii fundamentalismului nu sunt înlocuitorii potriviţi pentru Dumnezeu.
Să sperăm că deceniile viitoare să cunoască o retragere treptată din activitatea politică directă a religiei şi un accent reînnoit pus pe aspectele personale şi private ale credinţei.
Cu toate strădaniile fundamentalismului de a cuceri statul pe baza unei noi ideologii politice ce pare pentru moment viabilă, cel puţin în lumea musulmană, schimbările istorice şi tehnologice conduc spre individualism şi spre o crescândă alegere personală. Putem doar să sperăm la faptul că, credinţa se va interioriza, devenind privată şi voluntară, iar noile generaţii de credincioşi vor redescoperi explorarea interioară şi asociaţia voluntară, ca fiind mai benefice decât politica revoluţionară.
Un astfel de viitor ar fi cel puţin dezirabil şi în mod cert această perspectivă este realizabilă pe termen lung. Ţine însă atât de alegerile pe care le vor face viitoarele generaţii de credincioşi cât şi de alegerile în abordare pe care le vor urma celelalte religii una faţă de cealaltă de acum înainte. Nu vom şti, cel puţin pentru moment cum vor evolua lucrurile sau încotro se îndreaptă evenimentele actuale.
Ceea ce mi-am propus eu, în această lucrare şi sper că măcar într-o mică măsură să fi reuşit, este o prezentare cât mai exactă a aspectelor legate de fundamentalism, convinsă fiind că numai studiind şi cunoscând temeinic un fenomen şi cultura în care este el înrădăcinat, am putea să descoperim o eventuală soluţie, dacă şi în măsura în care aceasta este posibilă.

 

1Andrei Marga, Religia în era globalizării, Cluj –Napoca, 2003, p. 113

2 Malise Ruthven, Fundamentalism, The Search for meaning ,New York,Oxford University Press, 2004, p. 2

3 Sandu Frunza, Fundamentalismul ca manifestare globala a intoleranţei, în Fetele toleranţei, coord. Mihaela Frunza, Iasi, Editura Fundaţiei Axis , 2003, p. 72

5:Majid Tehranian, Islamic Fundamentalism în Iran ând the Discourse of Development în Martin E. Marty and R. Scott . Appleby, ,eds, The Fundamentalism Project, vol II, Fundamentalisms and Society ,Chicago: The University of Chicago Press,1993, cap.13

6 Steve Bruce , Fundamentalism ,Cambridge, Polity Press, 2000, 5

7 Ibidem pp.10-40

8 Francois Massoulie , Conflictele din Orientul Mijlociu , BucureÅŸti:Bic All, 2003,pp.93-111

9 Malise Ruthven op, cit. p. 9

10 Understanding Islam and the Muslims, The Islamic Affairs Department The Embassy of Saudi Arabia, Washington DC, 1989

11 Bruce B. Lawrence , Defenders of God : The Fundamentalist Revolt Against the Modern Age ,San Francisco: Harper and Raw,1989, p.96

12 Martin E. Marty, R. Scott Appleby, edit.,The Fundamentalism Project, vol 2, Fundamentalisms and Society, Chicago ,The University of Chicago Press,1993, pp. 3-4

13 Bruce B. Lawrence , Defenders of God : The Fundamentalist Revolt Against the Modern Age ,San Francisco: Harper and Raw,1989,pp. 97-100

14 Francois, Massoulie op. cit.p.121

15 Jeffrey K. Hadden , Anson Shupe, editori, Secularization and Fundamentalism Reconstructed, New York, Paragon House Publichers, 1992 pp.4-8

16 Anthony Kenny ,edit., The Wittgenstein Reader ,Oxford, Blackwell, 1992, p. 96

17 Bruce B. Lawrence ,op. cit.pp.29-30

18 Martin Marty, R. Scott Appleby ,The Fundamentalism Project vol I, Fundamentalisms Observed ,Chicago: The University of Chicago Press,1993, p. 2

19 Martin Marty, R. Scott Appleby ,The Fundamentalism Project vol V, Fundamentalisms Comprehended ,Chicago: The University of Chicago Press,1993,pp. 5-6

20 Samuel P Huntington., Ciocnirea Civilizaţiilor şi Refacerea Ordinii Mondiale,Bucureşti, Antet 2000, pp.137-139

21 Gilles Keppel, La Revanche de Dieu ,Paris, Seuil,1991, pp.13-15

22 Martin Marty, R. Scott Appleby ,The Fundamentalism Project ,vol V, Fundamentalisms Comprehended pp7-8

23 Gabriel A. Almond, Emmanuel Sivan, R. Scott Appleby, Explaining Fundamentalisms ,Chicago: The University of Chicago Press,1993,40

24 Samuel P.Huntington, Ciocnirea Civilizatiilor şi Refacerea Ordinii Mondiale,,Bucuresti: Antet 2000,pp.119-130

25 Martin Marty, R. Scott Appleby ,The Fundamentalism Project, vol I, Fundamentalisms Observed, Pablo Deiros, Protestant Fundamentalism în Latin America ,The University of Chicago Press, Chicago and London,1993.

26 Bruce B. Lawrence , Defenders of God : The Fundamentalist Revolt Against the Modern Age ,San Francisco: Harper and Raw,1989, 70-103

27 Safi Omid ,edit., Progressive Muslims:on Justice, Gender and Pluralism, Sa’diyya Shaikh, Transforming feminism: Islam, women and gender justice ,Oxford:Oneworld Publications, 2004,147-149

28 Jeffrey K. Hadden , Anson Shupe, editori, Is there such a thing as global fundamentalism? Secularization and Fundamentalism Reconsidered ,New York,Paragon House Publichers, 1989,112

 

 

Bibliografie

Almond, Gabriel A., Emmanuel Sivan, Appleby,R. Scott, Explaining Fundamentalisms , Chicago: The University of Chicago Press,1993

Bruce, Steve, Fundamentalism ,Cambridge, Polity Press, 2000,

Burgat, Francois, Face to face with Political Islam, Londra, I.B. Tauris, 2003

Frunza, Sandu, Fundamentalismul ca manifestare globala a intoleranţei, Frunza Mihaela, coord. Fetele toleranţei, Iasi, Editura Fundaţiei Axis , 2003

Fuller, Graham E. The Future of Political Islam, in Foreign Affairs, ianuarie- februarie 2005

Gellner, Ernest, Postmodernism, Reason, and Religion ,Londra, Routledge, 1992

Hadden, Jeffrey K., Shupe, Anson, edit., Is there such a thing as global fundamentalism? Secularization and Fundamentalism Reconsidered ,New York,Paragon House Publichers, 1989

Hadden , Jeffrey K., Shupe, Anson, edit,, Secularization and Fundamentalism Reconstructed, New York, Paragon House Publichers, 1992

Huntington Samuel P., Ciocnirea Civilizatiilor şi Refacerea Ordinii Mondiale,Bucuresti, Antet 2000

Keppel, Gilles , La Revanche de Dieu ,Paris, Seuil,1991

Lawrence Bruce B., Defenders of God : The Fundamentalist Revolt Against the Modern Age ,San Francisco,Harper and Raw,1989

Marga, Andrei Religia în era globalizării, Cluj –Napoca, 2003

Martin Marty, R. Scott Appleby ,The Fundamentalism Project, vol I, Fundamentalisms Observed, The University of Chicago Press, Chicago and London1993

Martin E. Marty and R. Scott . Appleby, ,eds, The Fundamentalism Project, vol II, Fundamentalisms and Society ,Chicago: The University of Chicago Press,1993

Martin Marty, R. Scott Appleby ,The Fundamentalism Project, volIII, Fundamentalisms and the State,. Remaking Polities, Economies and Militance Chicago, University of Chicago Press, 1993

Martin Marty, R. Scott Appleby ,The Fundamentalism Project vol V, Fundamentalisms Comprehended ,Chicago,The University of Chicago Press,1993

Ruthven,Malise, Fundamentalism, The Search for meaning ,New York,Oxford University Press, 2004

Turner, Bryan S., Orientalism, postmodernism, and Globalism ,Londra, Routledge, 1994

MIRUNA-IOANA FULEA

Both comments and pings are currently closed.