Eurasia Press & News
— Demersurile americane de edificare a scutului antiracheta, cu extindere europeana, au intampinat de la inceput opozitia Rusiei – care a avertizat ca va reactiona fata de orice declansare de noi razboaie in apropierea frontierelor sale * Aluzie la un posibil atac impotriva Iranului Â
Inca de la inceputul dialogului pe tema scutului antiracheta, Rusia a receptat initiativa americana cu suspiciune, pe considerente care faceau trimitere catre relatia pe care Moscova o are cu Iranul, in contextul mai larg al situatiei din Orientul Mijlociu. Alexandr Hramcihin, expert al Institutului de Analiza Politica si Militara, aprecia ca, pentru Moscova, pericolul reprezentat de “rachetele poloneze” si “radarul ceh” este unul foarte indepartat. La fel de “virtual” ca si amenintarea rachetelor balistice iraniene – motivatia oficiala a scutului american din Europa Centrala. Hramcihin crede ca acest proiect controversat reprezinta doar un “act de intimidare a Moscovei” si, in acelasi timp, o justificare a Pentagonului in fata contribuabilului american spre a-i cere alocarea de sume imense, mimand ca se preocupa de securitatea sa.
Criza iraniana
Citand presa israeliana, politicieni si analisti rusi sustin ca Pentagonul face presiuni asupra autoritatilor de la Ierusalim, incercand sa le convinga sa ordone un atac preventiv asupra instalatiilor nucleare iraniene. Precedentul exista. In 1981, aviatia israeliana a distrus reactorul nuclear irakian de la Osirak.
Premierul Ehud Olmert afirma ca instalatiile nucleare iraniene pot fi distruse intr-un atac de 10 zile, cu 1000 rachete Tomahawk. In replica, liderul de la Teheran, Mahmud Ahmadinejad, avertizeaza ca Iranul va riposta dur in cazul unui atac. El sustine ca tara sa dispune de zeci de mii de rachete Shahab-3, cu raza medie de actiune de 2000 km. Si nu va ezita sa le lanseze, vizand prioritar toate obiectivele americane, oriunde s-ar afla acestea.
Uniunea Europeana, care in comertul cu Teheranul opereaza garantii in valoare de aproximativ 10 miliarde de dolari, vede intr-un eventual razboi cu Iranul pericolul cresterii pretului barilului de petrol, cu efecte devastatoare asupra economiei mondiale. De aceea nu poate sa sustina escaladarea confruntarii, si, implicit, cauta calea dialogului, atat cu Iranul, precum si cu Federatia Rusa in privinta scutului.
In discutiile avute la Ankara cu Ali Larijani, negociatorul iranian al dosarului nuclear, inaltul reprezentant pentru politica externa al Uniunii Europene, Javier Solana, a pledat pentru “deschiderea usii pentru noi negocieri”. Pe aceeasi traiectorie a actionat si in cadrul summitului SUA-UE de la Washington, din 30 aprilie a.c., pledand pentru “crearea unui canal de dialog”. Purtatorul de cuvant al Casei Albe, Gordon Johndre, a precizat ca “SUA pot accepta dialogul doar dupa ce Teheranul isi va suspenda activitatea de imbogatire si conversie a uraniului”. Astfel, “negocierea” pare deocamdata inchisa. Cu atat mai mult cu cat partea americana nu s-a aratat dispusa la nici un fel de concesie in privinta implicarii militare a tarilor europene pe teatrul de operatiuni din Afganistan, ori in “dosarul Kosovo”.
Esec in negocierile transatlantice
Summitul SUA-UE de la Washington a inregistrat un esec, cel putin temporar, in privinta relatiilor transatlantice, indeosebi pe aspecte referitoare la amplasarea sistemelor radar (in Cehia) si antiracheta (in Polonia) in ciuda concesiilor pe care Washingtonul pare dispus sa le faca, dupa ce secretarul Apararii, Robert Gates, a avut o serie de intalniri cu inalti oficiali rusi la Moscova. Robert Gates si Condoleezza Rice oferisera partii ruse “dreptul de a inspecta bazele scutului american antiracheta din Cehia si Polonia, daca autoritatile celor doua tari sunt de acord”. Surpriza, insa: presedintele ceh, Vaclav Klaus, nu accepta argumentele Federatiei Ruse, potrivnice instalarii pe teritoriul ceh a instalatiilor americane!
Presa americana sustine, totusi, ca oferta SUA privind impartasirea datelor obtinute de la sistemele de avertizare si efectuarea de exercitii comune, bilaterale ori in parteneriat NATO-Federatia Rusa, fac obiectul unor analize la Moscova, al caror rezultat va fi lizibil la Reuniunea ministrilor Apararii din tarile NATO in iunie 2007, si devoalat la Reuniunea G-8 din aceeasi luna, in Germania.
Deocamdata ramane semnificativa pozitia lui Vladimir Putin in intrevederea cu omologul ceh, Vaclav Klaus, in care a afirmat transant ca scutul american antiracheta “nu este un simplu sistem de aparare, ci un element care multiplica amenintarea distrugerii reciproce”, un episod care marcheaza “pentru prima data in istorie avansul complexului strategic nuclear american pe continentul european”. Comparand episodul actual cu “desfasurarea de rachete Pershing la frontierele Rusiei, Putin a precizat ca “in timp ce Rusia se dezarmeaza, partenerii sai umplu spatiul european cu noi tipuri de arme si vor sa instaleze noi baze militare in Romania si Bulgaria, incalcand tratatele internationale”.
Cu aceleasi observatii, liderul rus a argumentat “moratoriul” prezentat in discursul din Parlamentul moscovit despre starea natiunii (confirmat de seful diplomatiei ruse, Serghei Lavrov, la reuniunea ministeriala Rusia-NATO de la Oslo) privind participarea Federatiei Ruse la Fortele Conventionale din Europa, cand a expus posibilitatea retragerii sale din Tratatul C.F.E.
Rusia ameninta cu retragerea din CFE
Federatia Rusa isi argumenteaza intentia renuntarii la CFE cu faptul ca exista state membre UE, precum tarile baltice, care, alaturi de Croatia, nu au semnat Tratatul privind Fortele Conventionale din Europa, iar SUA, care nu se arata interesate de inlocuirea acordului START-1 (care expira in 2009) cu un altul, desfasoara noi trupe in Europa de Est (se fac astfel trimiteri si la Romania, al carei Parlament a aprobat prezenta fortelor americane pe teritoriul sau).
Conform concluziilor unor experti militari rusi, CFE – devenit instrument de dezarmare unilaterala a Rusiei – ar fi avut temei al existentei sale doar in conditiile in care, alaturi de NATO, ar fi existat, in continuare, organizatia Tratatului de la Varsovia.
Prin diverse voci autorizate, Federatia Rusa acuza “incercuirea” sa cu baze americane, astfel incat in prezent se afla in postura unei “cetati asediate” si lasa de inteles ca asteapta ratificarea CFE de catre NATO. La randul lor, tarile occidentale refuza ratificarea CFE pana cand Rusia nu isi va retrage trupele din Georgia si Moldova. Pe rastimpul pandei reciproce, cand cele doua parti se studiaza, invitandu-si fiecare competitorul sa faca primul pas, Vladimir Euseev, cercetator la Institutul pentru economie mondiala si relatii internationale al Academiei Ruse de Stiinte, atentioneaza decidentii moscoviti ca “retragerea din CFE presupune alocarea de cheltuieli suplimentare pentru blocarea numeroaselor amenintari potentiale”.
Concurenta pentru americani
Declaratiile lui Vladimir Putin pe aceste coordonate au fost receptate cu ingrijorare in cancelariile vest-europene, care primisera deja socul amenintarilor energetice, considerand ca noul santaj, acum de ordin militar, face parte dintr-o strategie moscovita menita sa stopeze accesul Occidentului la resursele petro-gazeifere din bazinul caspic.
Din acest motiv, Frank Walter Steinmaier, ministrul de Externe al Germaniei, a facut un apel la partenerii din NATO spre a evita escaladarea tensiunilor cu Rusia. La randul sau, purtatorul de cuvant al Ministerului francez de Externe, Jean Baptiste Mattei, a subliniat ca “Tratatul privind Fortele Conventionale din Europa asigura cadrul juridic si politic, unic, de organizare a securitatii continentale, motiv pentru care este necesara revenirea Rusiei asupra moratoriului exprimat de Vladimir Putin.
Prin exponentii sai de varf, in primul rand prin presedintele Bush si secretarul de stat Condoleezza Rice, Statele Unite ale Americii dovedesc inflexibilitate, respectiv vointa de a realiza, cu orice pret, scutul antiracheta. Intransigenta mentionata este fundamentata si pe reactia fata de “sfidarea chineza”. La 11 ianuarie, China a reusit experimentul distrugerii unui satelit (propriu) cu o racheta (numita SC-19) lansata de la baza Songlin. Beijingul a demonstrat astfel ca poate lovi satelitii americani ce orbiteaza la altitudine scazuta (sateliti de spionaj) si ca poate neutraliza operatiunile SUA in eventualul sprijin pentru Taiwan. Puterea de la Washington a descoperit ca, in viitor, suprematia sa militara – pe pamant si in cer – ar putea fi amenintata!
La summitul SUA-UE de la Washington, reprezentantii americani n-au fost deloc impresionati de interlocutorii europeni, Angela Merkel si Jose Manuel Barroso, preocupati de criza energetica si de incalzirea globala, lasand de inteles ca astfel de angoase sunt doar secvente ale unui serial stiintifico-fantastic cu happy-end amanat. Cel putin pana la intalnirea G-8 din iunie a.c., in Germania, unde Vladimir Putin se va intalni cu omologul sau american.
Alina Gh. Grigore
Asociatia pentru securitate si cooperare regionala ALIANTA
Citand presa israeliana, politicieni si analisti rusi sustin ca Pentagonul face presiuni asupra autoritatilor de la Ierusalim, incercand sa le convinga sa ordone un atac preventiv asupra instalatiilor nucleare iraniene. Precedentul exista. In 1981, aviatia israeliana a distrus reactorul nuclear irakian de la Osirak.
Premierul Ehud Olmert afirma ca instalatiile nucleare iraniene pot fi distruse intr-un atac de 10 zile, cu 1000 rachete Tomahawk. In replica, liderul de la Teheran, Mahmud Ahmadinejad, avertizeaza ca Iranul va riposta dur in cazul unui atac. El sustine ca tara sa dispune de zeci de mii de rachete Shahab-3, cu raza medie de actiune de 2000 km. Si nu va ezita sa le lanseze, vizand prioritar toate obiectivele americane, oriunde s-ar afla acestea.
Uniunea Europeana, care in comertul cu Teheranul opereaza garantii in valoare de aproximativ 10 miliarde de dolari, vede intr-un eventual razboi cu Iranul pericolul cresterii pretului barilului de petrol, cu efecte devastatoare asupra economiei mondiale. De aceea nu poate sa sustina escaladarea confruntarii, si, implicit, cauta calea dialogului, atat cu Iranul, precum si cu Federatia Rusa in privinta scutului.
In discutiile avute la Ankara cu Ali Larijani, negociatorul iranian al dosarului nuclear, inaltul reprezentant pentru politica externa al Uniunii Europene, Javier Solana, a pledat pentru “deschiderea usii pentru noi negocieri”. Pe aceeasi traiectorie a actionat si in cadrul summitului SUA-UE de la Washington, din 30 aprilie a.c., pledand pentru “crearea unui canal de dialog”. Purtatorul de cuvant al Casei Albe, Gordon Johndre, a precizat ca “SUA pot accepta dialogul doar dupa ce Teheranul isi va suspenda activitatea de imbogatire si conversie a uraniului”. Astfel, “negocierea” pare deocamdata inchisa. Cu atat mai mult cu cat partea americana nu s-a aratat dispusa la nici un fel de concesie in privinta implicarii militare a tarilor europene pe teatrul de operatiuni din Afganistan, ori in “dosarul Kosovo”.
Esec in negocierile transatlantice
Summitul SUA-UE de la Washington a inregistrat un esec, cel putin temporar, in privinta relatiilor transatlantice, indeosebi pe aspecte referitoare la amplasarea sistemelor radar (in Cehia) si antiracheta (in Polonia) in ciuda concesiilor pe care Washingtonul pare dispus sa le faca, dupa ce secretarul Apararii, Robert Gates, a avut o serie de intalniri cu inalti oficiali rusi la Moscova. Robert Gates si Condoleezza Rice oferisera partii ruse “dreptul de a inspecta bazele scutului american antiracheta din Cehia si Polonia, daca autoritatile celor doua tari sunt de acord”. Surpriza, insa: presedintele ceh, Vaclav Klaus, nu accepta argumentele Federatiei Ruse, potrivnice instalarii pe teritoriul ceh a instalatiilor americane!
Presa americana sustine, totusi, ca oferta SUA privind impartasirea datelor obtinute de la sistemele de avertizare si efectuarea de exercitii comune, bilaterale ori in parteneriat NATO-Federatia Rusa, fac obiectul unor analize la Moscova, al caror rezultat va fi lizibil la Reuniunea ministrilor Apararii din tarile NATO in iunie 2007, si devoalat la Reuniunea G-8 din aceeasi luna, in Germania.
Deocamdata ramane semnificativa pozitia lui Vladimir Putin in intrevederea cu omologul ceh, Vaclav Klaus, in care a afirmat transant ca scutul american antiracheta “nu este un simplu sistem de aparare, ci un element care multiplica amenintarea distrugerii reciproce”, un episod care marcheaza “pentru prima data in istorie avansul complexului strategic nuclear american pe continentul european”. Comparand episodul actual cu “desfasurarea de rachete Pershing la frontierele Rusiei, Putin a precizat ca “in timp ce Rusia se dezarmeaza, partenerii sai umplu spatiul european cu noi tipuri de arme si vor sa instaleze noi baze militare in Romania si Bulgaria, incalcand tratatele internationale”.
Cu aceleasi observatii, liderul rus a argumentat “moratoriul” prezentat in discursul din Parlamentul moscovit despre starea natiunii (confirmat de seful diplomatiei ruse, Serghei Lavrov, la reuniunea ministeriala Rusia-NATO de la Oslo) privind participarea Federatiei Ruse la Fortele Conventionale din Europa, cand a expus posibilitatea retragerii sale din Tratatul C.F.E.
Rusia ameninta cu retragerea din CFE
Federatia Rusa isi argumenteaza intentia renuntarii la CFE cu faptul ca exista state membre UE, precum tarile baltice, care, alaturi de Croatia, nu au semnat Tratatul privind Fortele Conventionale din Europa, iar SUA, care nu se arata interesate de inlocuirea acordului START-1 (care expira in 2009) cu un altul, desfasoara noi trupe in Europa de Est (se fac astfel trimiteri si la Romania, al carei Parlament a aprobat prezenta fortelor americane pe teritoriul sau).
Conform concluziilor unor experti militari rusi, CFE – devenit instrument de dezarmare unilaterala a Rusiei – ar fi avut temei al existentei sale doar in conditiile in care, alaturi de NATO, ar fi existat, in continuare, organizatia Tratatului de la Varsovia.
Prin diverse voci autorizate, Federatia Rusa acuza “incercuirea” sa cu baze americane, astfel incat in prezent se afla in postura unei “cetati asediate” si lasa de inteles ca asteapta ratificarea CFE de catre NATO. La randul lor, tarile occidentale refuza ratificarea CFE pana cand Rusia nu isi va retrage trupele din Georgia si Moldova. Pe rastimpul pandei reciproce, cand cele doua parti se studiaza, invitandu-si fiecare competitorul sa faca primul pas, Vladimir Euseev, cercetator la Institutul pentru economie mondiala si relatii internationale al Academiei Ruse de Stiinte, atentioneaza decidentii moscoviti ca “retragerea din CFE presupune alocarea de cheltuieli suplimentare pentru blocarea numeroaselor amenintari potentiale”.
Concurenta pentru americani
Declaratiile lui Vladimir Putin pe aceste coordonate au fost receptate cu ingrijorare in cancelariile vest-europene, care primisera deja socul amenintarilor energetice, considerand ca noul santaj, acum de ordin militar, face parte dintr-o strategie moscovita menita sa stopeze accesul Occidentului la resursele petro-gazeifere din bazinul caspic.
Din acest motiv, Frank Walter Steinmaier, ministrul de Externe al Germaniei, a facut un apel la partenerii din NATO spre a evita escaladarea tensiunilor cu Rusia. La randul sau, purtatorul de cuvant al Ministerului francez de Externe, Jean Baptiste Mattei, a subliniat ca “Tratatul privind Fortele Conventionale din Europa asigura cadrul juridic si politic, unic, de organizare a securitatii continentale, motiv pentru care este necesara revenirea Rusiei asupra moratoriului exprimat de Vladimir Putin.
Prin exponentii sai de varf, in primul rand prin presedintele Bush si secretarul de stat Condoleezza Rice, Statele Unite ale Americii dovedesc inflexibilitate, respectiv vointa de a realiza, cu orice pret, scutul antiracheta. Intransigenta mentionata este fundamentata si pe reactia fata de “sfidarea chineza”. La 11 ianuarie, China a reusit experimentul distrugerii unui satelit (propriu) cu o racheta (numita SC-19) lansata de la baza Songlin. Beijingul a demonstrat astfel ca poate lovi satelitii americani ce orbiteaza la altitudine scazuta (sateliti de spionaj) si ca poate neutraliza operatiunile SUA in eventualul sprijin pentru Taiwan. Puterea de la Washington a descoperit ca, in viitor, suprematia sa militara – pe pamant si in cer – ar putea fi amenintata!
La summitul SUA-UE de la Washington, reprezentantii americani n-au fost deloc impresionati de interlocutorii europeni, Angela Merkel si Jose Manuel Barroso, preocupati de criza energetica si de incalzirea globala, lasand de inteles ca astfel de angoase sunt doar secvente ale unui serial stiintifico-fantastic cu happy-end amanat. Cel putin pana la intalnirea G-8 din iunie a.c., in Germania, unde Vladimir Putin se va intalni cu omologul sau american.
Alina Gh. Grigore
Asociatia pentru securitate si cooperare regionala ALIANTA
