Eurasia Press & News
MESAJUL E.S. DL. HAMID REZA ARSHADI, AMBASADOR,
CU OCAZIA ZILEI NATIONALE A REPUBLICII ISLAMICE IRAN
11 FEBRUARIE 2008
Iranul se află în inima Orientului Mijlociu, fiind o punte de legătură între Marea Caspică şi Golful Persic. Datorită varietăţii climatice caracteristica zonei Iranului, este posibil ca în acelaşi moment al anului, în diferite puncte ale ţării, să întâlnim concomitent toate cele patru anotimpuri. Platoul iranian este unul din cele mai vechi leagăne de civilizaţie ale lumii antice. Deşi nu se cunoaşte exact data la care aceaste teritorii au început să fie locuite, izvoarelele istorice disponibile indică fără urmă de îndoială că regiunea a fost locuită din timpuri preistorice. Migraţia popoarelor ariene spre platoul iranian a început din mileniul 2 î.Hr., iar în anul 330 î.Hr. Ahemenizii au întemeiat aici primul mare Imperiu Persan. După această dată, la conducerea statului iranian s-au perindat mulţi alţi cârmuitori. În februarie 1979, în urma unei revoluţii a poporului iranian avându-l în frunte pe Imamul Khomeini, dinastia Pahlavi a fost înlăturată, punându-se astfel capăt regimului monarhic de peste 2500 de ani; apoi, prin votul liber exprimat al 99,8 % din populaţie, s-a instituit Republica Islamică.
Republica Islamică Iran, aflată acum în cel de-al douăzeci şi nouălea an al existenţei sale, a parcurs un drum plin de suişuri şi coborâşuri, dar şi cu succesesi realizari importante. Ca exemple ce ilustrează aceste realizări, se pot aminti: stabilitatea republicii islamice în faţa ameninţărilor externe şi interne, demnitatea şi mândria prilejuită de victoria măreţei naţiuni iraniene în războiul sfânt de apărarea de opt ani,  reconstrucţia ce a urmat distrugerilor provocate de război, extinderea participării poporului, realizarea unui fundament legal, de drept, precum şi promovarea poziţiei R. I. Iran la nivel regional şi internaţional ca stat cu un rol important în procesele regionale şi globale.
Se pot observa în societatea iraniană eforturile continue de a găsi noi răspunsuri. În Republica Islamică Iran, nevoia de libertate, dorinţa de independeţă, lupta împotriva imperialismului au devenit cele trei sloganuri principale care dau glas consensului naţional. Astfel, se remarcă eforturile susţinute ale societăţii iraniene de a extinde şi consolida cadrul legislativ, libertăţile legitime, dialogul, pluralismul, principiile toleranţei, justiţiei şi participării active, precum şi pentru crearea unor structuri ale societăţii civile. �
Transformările politico-sociale din ultimii ani din Iran s-au reflectat de asemenea în mod vizibil în politica externă a ţării. Concepte precum politica de detenţă, dialogul ÅŸi cooperarea au deschis noi capitole în politica externă iraniană. Republica Islamică Iran, în continuarea politicilor sale de dezvoltare, a insituit în ultimii ani strategia numită “Perspectiva de dezvoltare a ţării in 20 de ani”, ce cuprinde patru programe de cate cinci ani. Ca rezultat al aplicării acestei strategii, Iranul se va transforma în anul 2025 într-o Å£ară dezvoltată, cu o poziÅ£ie importantă din punct de vedere economic, ÅŸtiinÅ£ific ÅŸi tehnologic la nivel regional, ÅŸi cu un rol constructiv ÅŸi influent în relaÅ£iile internaÅ£ionale.
În domeniul politicii externe, Republica Islamică Iran a respectat întotdeauna principiul bunei vecintătăţi şi a urmărit dezvoltarea relaţiilor bilaterale şi internaţionale cu vecinii săi şi cu alte state. Trecutul ne demonstrează conduita pe care Iranul a înţeles să o adopte în relaţiile cu alte naţiuni – nu există nicio pagină din istorie care să vorbească despre agresiunea Iranului sau iranienilor asupra teritoriului unei alte ţări, şi asta în condiţiile în care ţara noastră a fost de multe ori supusă atacurilor vecinilor săi sau ale altor state.
O problemă foarte gravă cu care se confruntă lumea contemporană este cea a terorismului. Încă de la apariţia grupărilor şi acţiunilor teroriste, mulţi dintre cetăţenii Republicii Islamice Iran a au căzut victimă acestui flagel al omenirii. Prin urmare, Iranul a cerut întotdeauna combaterea acestor atrocităţi, în toate formele lor,  prin acţionarea asupra factorilor ce stau la baza producerii lor şi neutralizarea lor din rădăcină.
O altă problemă la nivel internaţional este cea a substanţelor stupefiante si psihotrope, care îmbracă o varietate de forme atât în ceea ce priveşte traficul şi consumul acestora, cât şi modalităţile de combatere şi prevenire. Republica Islamică Iran, dată fiind poziţia sa geografică şi vecinătatea cu unele ţări producătare de substanţe stupefiante, in special Afganistanul, a plătit scump, cu imense pierderi umane şi materiale, lupta cu traficanţii şi distribuitorii de droguri. Şi asta în condiţiile în care, în ciuda amplorii traficului de droguri şi varietăţii formelor acestui fenomen, ajutorul internaţional, atât de necesar şi oportun, nu a fost acordat.
În domeniul energiei atomice, Republica Islamică Iran îşi exprimă convingerea că utilizarea în scopuri paşnice a energiei nucleare este un drept incontestabil al tuturor naţiunilor şi nu trebuie să se limiteze la a fi un privilegiu al marilor puteri. În acest sens, Teheranul acceptă numai observatori din partea AIEA, singura organizaţie internaţională care dispune de autoritatea şi competenţa ştiinţifică şi legală în ceea ce priveşte utlizarea paşnică a energiei nucleare. Însă politica de monopol a anumitor state s-a concretizat în eforturi susţinute de împiedica un stat independent să obţină capacitatea de utilizare a energiei atomice. De câţiva ani, s-au exercitat puternice presiuni politice asupra Teheranului, nejustificate, care au luat diverse forme – ameninţări, înşelăciune, sancţiuni etc. Deşi Republica Islamică Iran a subliniat în repetate rânduri că nu urmăreşte altceva decât utilizarea acestei energii în scopuri civile, iar AIEA a confirmat de mai multe ori că nu există nicio contravenţie în programul nuclear iranian, anumite state doresc să transforme acest subiect într-o chestiune politică şi să inducă în eroare opinia publică, pentru a-şi menţine monopolul asupra tehnologiei nucleare.
În ceea ce priveşte acuzaţiile formulate împotriva Teheranului de unele din aceste ţări, şi anume că ar desfăşura un program secret ce urmăreşte producerea de arme nucleare, există câteva aspecte ce nu trebuie trecute cu vederea: 1. Una dintre aceste ţări a folosit arma nucelară, ucigând un mare număr de oameni nevinovaţi, faptă ce nu poate fi ştearsă din memoria oamenilor sau din paginile istoriei, şi 2. Republica Islamică se opune oricărei acţiuni de distrugere în masă, nu urmăreşte utilizarea armelor nucleare în politica sa militară de apărare şi, ca întotdeauna, este adepta dezarmării mondiale.
Mă bucură faptul că noile evoluţii în politica externă a Iranului, în special continuarea dialogurilor constructive în vederea soluţionării dosarului nuclear al ţării noastre, au dus la o consolidare a înţelegerii reciproce, colaborării şi păcii la nivel regional şi internaţional. Dl. Dr. Ahmadinejad, preşedintele Republicii Islamice Iran a propus un proiect ce constă în crearea unui front internaţional pentru instaurarea păcii şi justiţiei, ceea ce reprezintă poziţia comună a multor naţiuni ale lumii şi ilustrează încă o dată modul de gândire al Iranului în contextul politicii internaţionale.
În lumina acestor politici, relaţiile Iranului cu statele lumii, în special cu statele membre ale Uniunii Europene, au cunoscut în ultimii ani o semnificativă dezvoltare şi extindere.
Relaţiile politice dintre România şi Iran au fost întotdeauna complet lipsite de orice tensiune şi s-au bazat pe principiul beneficiilor reciproce. Printre factorii care au favorizat dezvoltarea legăturilor dintre cele două ţări, se numără atenţia acordată politicii de detenţă la nivel internaţional, dialogului între civilizaţii, formării unei alianţe în vederea stabilirii păcii, faptul că în România există o comunitate de peste 2000 de cetăţeni iranieni, precum şi interesul poporului român faţă de cultura şi civilizaţia persană.
În ultimii ani, au avut loc evoluţii pozitive în activitatea politică a celor două ţări. Oficiali din ambele state au desfăşurat în mai multe rânduri consultări politice în privinţa problemelor internaţionale, regionale şi bilaterale, putându-ne referi în acest sens la întrevederile celor doi preşedinţi şi miniştri de externe în cadrul Adunării Generale a ONU. De asemenea, şi relaţiile parlamentare dintre Iran şi România au înregistrat o dezvoltare semnificativă în ultimii ani, ceea ce demonstrează importanţa deosebită pe care parlamentarii din cele două ţări o acordă extinderii relaţiilor bilaterale.
ÃŽn ceea ce priveÅŸte relaÅ£iile economice, deÅŸi acestea nu se bucură de aceeaÅŸi vechime ca cea a relaÅ£iilor diplomatice, ele au înregistrat suiÅŸuri ÅŸi coborâşuri în ultimii ani , iar în prima jumătate a anilor ’80 au ajuns la un volum de aproximativ 1 miliard de dolari. RelaÅ£iile economice dintre cele două ţări nu se rezumă însă la schimburile comerciale, ci există ÅŸi o colaborare semnificativă în diverse sectoare economice, de exemplu în agricultură ÅŸi industrie. După anul 2000, schimburile comerciale dintre cele două ţări au început să înregistreze din nou un traseu ascendent, ajungând în anul 2006 la un volum de 360 milioane de euro, iar în anul 2007 la peste 400 de milioane de euro. Se preconizează că acest proces va continua ÅŸi în anul 2008. Unul din cele mai importante domenii de colaborare este sectorul energetic (petrol ÅŸi gaze) , în privinÅ£a căruia politicile celor două ţări se completează reciproc. Proiectul Nabuco poate fi citat ca un simbol al acestei cooperări, iar oficialii din cele două ţări consideră că acest proiect va deschide un capitol nou în relaÅ£iile economice bilaterale.
Pe lângă aceasta, între diversele companii industriale din cele două ţări există o foarte bună comunicare, ele beneficiind reciproc de expertiza specialiştilor lor. Astfel, în anul 2007 aproximativ 180 de specialişti români s-au deplasat în Iran pentru a-şi oferi serviciile în diferite sectoare de activitate. Prezenţa a diferite companii iraniene în România a avut un rol constructiv în promovarea relaţiilor economice dintre cele două ţări, reprezentând un inel de legătură între companiile iraniene şi cele româneşti.
În ceea ce priveşte aspectul cultural, relaţiile istorice, tradiţionale dintre cele două popoare au atins un nivel înalt de dezvoltare, deschizând noi orizonturi de cooperare culturală. Fără urmă de îndoială, legăturile şi punctele comune ale celor două culturi au oferit terenul favorabil atingerii obiectivelor politice şi economice.
În prezent, numărul iranienilor care trăiesc în România este de aproximativ 2000 de persoane. Aceştia locuiesc mai ales în oraşele mari ale ţării, şi majoritatea au venit în România după 1989 pentru studii sau activităţi comerciale. Astfel, unii dintre iranienii rezidenţi în România deţin posturi importante în unele spitale româneşti, sau sunt proprietarii ai unor mari fabrici de exemplu producătoare de aluminiu, de materii prime, silozuri, abatoare, construcţii.
Republica Islamică Iran, ca o Å£ară cu legături istorice, tradiÅ£ionale cu România, speră că, utilizând capacităţile considerabile exitente în cele două părÅ£i, vom fi martorii progresului cooperării politice, economice, comerciale ÅŸi culturale bilaterale, aÅŸa cum s-a întâmplat ÅŸi în trecut. Pe de altă parte, Teheranul ÅŸi BucureÅŸtiul pot, prin cooperare bilaterală, să-ÅŸi extindă capacităţile ÅŸi importanÅ£a în zona Balcanilor, Asia centrală, Orientul Mijlociu. România este binecunoscută în Iran, chiar ÅŸi în zonele rurale, unde au ajuns tractoarele româneÅŸti Universal, ÅŸi poate beneficia de acest climat favorabil. Pentru a realiza un progres, ofcialii celor două ţări trebuie să-ÅŸi concentreze eforturile ÅŸi să se inspire din istoria relaÅ£iilor bilaterale din anii ’80, când tranzacÅ£iile comerciale au atins valoarea de un miliard de dolari.
În final, mă rog bunului Dumnezeu să ajute Republica Islamică Iran şi România pentru succesul colaborării lor şi să aducă celor două popoare prosperitate şi înflorire. �
