Situatia femeii musulmane si problema islamista

Relatia dintre femei şi  Islam este o relaţie controversată. Există percepţia conform căreia ele sunt prin lege oprimate şi  persecutate. Pe de altă parte  există concepţia potrivit căreia în Islam sunt susţinute drepturile femeilor doar că în alt mod decât cel occidental, că autoafirmarea feminină diferă în societăţile musulmane de autoafirmarea din cele nemusulmane.[1] Familia patriarhală s-a dovedit a fi, în civilizaţia islamică alături de trib şi  celelalte legături bazate pe rudenie, cea mai durabilă structură. [2]Religia are rolul de a susţine această structură, la a carei baza stă familia. [3] Fundamentaliştii, în discursul lor, susţin această bază, familia patriarhală, ca fundament al statului islamic, iar legea islamică privilegiază familia patriarhală faţă de alte instituţii.[4] Legile coranice legate de familie, favorizează statutul bărbatului faţă de femeie, atât în ce priveşte regulile legate de moştenire, legile testamentare care acordă o poziţie inferioară femeilor în cadrul anumitor proceduri juridice. De asemenea sunt prevăzute în mod expres femeilor, pedepse corporale în cazul neobedienţei lor faţă de bărbat.
Disputa ce înconjoară vălul, hijab, este alimentată de perspectivele divergente ale unui trecut exemplar, ca şi  în cazul altor chestiuni cu încarcătura politică din Islam-ul contemporan. Problema situaţiei femeii şi  poziţia pe care o adoptă fundamentaliştii în legatură cu acest aspect constituie o dezbatere fundamentală a lumii contemporane.
Există tendinţa generală de a vedea întreaga societate musulmană, dar mai ales societăţile unde islamiştii au început să aibă un cuvânt de spus ca fiind o mişcare anti-femeie. Occidentalii sunt de-a dreptul şocati atunci când tot mai multe  femei musulmane adera la partide islamiste, pe care le susţin cu hotărâre din proprie iniţiativă şi  din proprie convingere, în statele musulmane.[5] Renaşterea islamică este un fenomen care a cuprins întreaga societate islamică, indiferent de sexul membrilor ei. Sunt femei islamiste care alături de conaţionalii lor de sex opus vad în Islam soluţia modernizării societăţilor musulmane.[6] Opţiunea  politică avută de femeile musulmane,  le împarte pe acestea în trei categorii: tradiţionaliste, islamiste şi  anti-islamiste.[7] Femeile tradiţionaliste, provin în general din medii ce nu au acces la informare, nu neapărat din mediul rural, care resping atât occidentalizarea cât şi  islamizarea. Totuşi ele se aseamănă în comportament , morală şi  vestimentaţie cu femeile islamiste. Ele nu văd purtatul valului, interzicerea accesului la munca sau educaţie ca un atac la libertatea lor.
Femeile islamiste pe de altă parte provin din mediile înalte ale societăţii, au avut parte de o educaţie aleasă, au un statut social bun şi  în general nu le-au fost impuse nici un fel de restricţii, fie vestimentare, fie de altă natură. Ele au trecut printr-o perioada de occidentalizare, pe care probabil au susţinut-o, dar au devenit conştiente că valorile occidentale nu se potrivesc Islam-ului şi  că de aceea pentru modernizare este nevoie de Islamism, de un model modern islamic[8].
Ele se reîntorc la tradiţie considerând ca aceasta oferă soluţia libertăţii, că hijab (vestimentaţia tradiţională) le oferă soluţia libertăţii lor de mişcare, a protecţiei fizice şi  psihice precum şi  o reafirmare a identităţii culturale şi religioase. De cele mai multe ori tinerele femei islamiste poartă hijab în timp ce restul femeilor  din familie sunt occidentalizate. Cu excepţia câtorva forme extremiste, şi  deci rare, practicile tradiţionaliste nu diferă cu mult de cele islamiste, în ceea ce priveşte  vestimentaţia, spre exemplu.
Islamizarea vieţii este percepută de islamiste ca libertate[9]. Protejate de hijab ele au libertate de mişcare , folosesc mijloace de transport în comun lucrează şi  pot interacţiona cu bărbaţi ce nu fac parte în familia lor fără a se simţi ameninţate. Hijab  le oferă protecţie, impunând o anumita distanţă bărbaţilor străini şi  respect din partea acestora.
În ce priveşte situaţia femeii în statul islamic, Occidentului i se transmite o imagine adeseori negativă însă ceea ce vor să transmită islamiştii este imaginea femeii în laborator, purtând hijab şi  studiind la microscop sau la birou, acoperită, lucrând  pe calculator. O astfel de imagine spune tot: tradiţie islamică, înaltă educaţie, şi  modernizare tehnologică, într-un cuvânt modernizare de tip islamic în ceea ce priveşte societatea în general şi  femeia musulmană în particular☼.
Femeile  islamiste consideră că purtatul valului are un rol dual, de protejare dar conferă femeii musulmane un statut modern: dreptul necondiţionat la educaţie şi  muncă, recunoaşterea  în afara familiei, şi  implică o idee de bază că femeile trebuie să ia parte la  totalitatea dezbaterilor legate de societate.
Cel de-al treilea tip feminin musulman judecat, este femeia anti-islamistă, femeia care s-a occidentalizat şi  care urmăreşte în continuare occidentalizarea societăţii musulmane. Aceasta a preluat concepţiile vestice şi  condamnă Islam-ul pentru privare de libertate, drepturi egale cu cele ale bărbaţilor şi  vede vestimentaţia islamică şi  impunerea ei o metoda abuzivă de represiune.[10] Anti-islamistele sunt femei din înalta societate ce au avut acces la mediile occidentale şi  care îşi văd situaţia financiara, sociala şi  politica a clasei ameninţată de revolta islamistă.
Problema islamică legată de situaţia femeii astăzi  este întruchipată de purtarea sau nu a vălului Hijab, considerat în acelaşi timp ca o dovadă a prostului tratament rezervat femeilor islamice, ca o dovadă a subdezvoltării societăţii, ca o consemnare a inferiorităţii femeii, însă femeile musulmane de azi  care îl poartă nu sunt obligate de nimeni, ele singure aleg această cale în timp ce beneficiază de un loc de muncă, educaţie şi  libertate.
Veşmântul standardizat ”islamist” purtat de tot mai multe femei, într-un număr tot mai mare de oraşe musulmane, nu are nici măcar  precedentele istorice speciale conformându-se doar la ideea modestiei feminine precizată în Qur’an.
Nijab şi  Burqa veşmintele în formă de cort acoperă atât corpul cât şi  faţa femeilor sunt purtate de femeile islamiste în susţinerea cauzei islamiste. Ele nu sunt o aprobare neapărat a condiţiei patriarhale a societaţii, ci tocmai o invadare a spaţiului public rezervat bărbaţilor, ele facilitează o noua mobilitate socială şi  spaţială. [11] Islamistele consideră că această tradiţie vestimentară fusese pentru prima dată adoptată de nevestele profetului care le sfătuise pe acestea şi  pe femei în general să se apere din “spatele valului sau perdelei”.[12]                        O, profetule, spune soţiilor tale  şi  fiicelor tale
                       şi  muierilor celor credincioşi,
            ca să se învelească în gjilbaburile lor;¼br />             aşa mai repede vor fi cunoscute
si nu vor fi scârbite. (Sura tovarasilor)[13]  

 Astăzi islamistele au găsit soluţia.; sunt apărate de văl şi  nu mai sunt consemnate unei vieţi casnice.
Prin legea islamică, profetul Mohamad a îmbunătăţit situaţia femeilor din momentul respectiv pre islamic , garantându-le drepturi fundamentale în cadrul  căsătoriei, drepturi ce le erau refuzate anterior femeilor. Qur’an-ul vorbeşte despre odiosul obicei preislamic al infanticidului feminin şi de neglijarea orfanilor şi  văduvelor.
Femeilor li s-au acordat drepturi garantate de moştenire(4:8 4:9), protecţia familiei, obligativitatea soţului de întreţinere a acesteia iar poligamia a fost limitată la 4 neveste.
Shari’a totuşi nedreptăţeşte femeile neacordându-le drepturi egale cu cele ale bărbatului, iar Qur’an-ul conţine versete clare ale acestei inferiorităţi juridice.
Qur’an-ul totuşi nu vorbeşte despre nici o inegalitate  spirituală, el adresându-se explicit atât barbatilor cât şi  femeilor, iar femeile ca şi  barbaţii vor fi responsabile moral pentru acţiunile lor în ziua Judecaţii de Apoi.
Moslemi şi  mosleme, cei
 credincioşi şi  cele credincioase
cei ascultători şi  cele ascultătoare
cei iubitori de adevăr şi  cele iubitoare de adevăr
cei statornici şi  cele statornice
cei umiliţi şi  cele umilite,
 cei ce dau milostenii şi  cele ce dau milostenii,
cei ce postesc şi  cele ce postesc
cei ce păzesc ruşinea lor şi  cele ce o păzesc,
 cei ce pomenesc adesea pe dumnezeu şi  cele ce-L pomenesc,
 lor le-a pregătit Dumnezeu iertare şi  răsplată mare.”(Sura Tovarasilor)[14] Există în Qur’an o întreaga Sura, numita Sura Muierilor, care tratează toate drepturile şi  obligaţiile femeilor.
În Sunna apar de asemenea reglementări privind statutul femeii, casătorie, divorţ. Sahih Bukhari, Cartea 62, Sahih Muslim Cartea 8,9, Abu Dawud Cartea 11,12, Malik’s Muwatta Cartea 28, 29
În ultimele decenii reformatorii au încercat să reducă inegalităţile între barbati şi  femei. În state seculare precum Tunisia, femeilor le este interzis purtatul vălului şi  nu există diferenţe juridice între sexe, totuşi şi  în astfel de tari  tradiţia  a consfinţit o anumită inegalitate ce este menţinută chiar  dacă  la nivel de moralitate şi  practică inegalitatea  nu mai este reglementată de stat.
În state fundamentaliste însă unde s-a reuşit o reîntoarcere la Shari’a, s-au emis legi ce introduc pedepse corporale ale Hudud, pedepse coranice. În state unde islamizarea s-a făcut de jos cu acordul populaţiei,  chiar măsurile restrictive impuse femeilor nu au fost discutate. În state precum Afganistanul, pe vremea regimului taliban însă situaţia femeilor devenise dezastruoasă de multe ori considerându-se ca opresiunea  exercitata asupra femeilor din zonă s-a constituit într-un adevărat război împotriva femeilor.
Totuşi, astăzi tot mai multe femei musulmane iau poziţie împotriva fundamentalismului. Sunt pe cale să devină o forţă, ce merită a fi recunoscută în lumea islamică, chiar în societăţile principial fundamentaliste precum Arabia Saudita, Kuweit, Qatar, o dată cu generalizarea dreptului la vot. [15] În 1997 femeile iraniene au contribuit hotărâtor  la alegerea preşedintelui Khatami pe baza  unei platforme electorale care cuprindea îmblânzirea restricţiilor impuse femeilor şi  o mai mare participare a acestora la conducerea economică şi  statala.[16]  

Bibliografie
×           Afkhami, Mahnaz,edit., Faith and Freedom.Women’s Human Rights in the Muslim World, Londra, I.B. Tauris, 1995
×           Brooks, Geraldine, Nine Parts of Desire, the Hidden World of Islmic Women, New York, Anchor Books, 1994
×           Burgat, Francois,  Face to face with Political Islam, Londra, I.B. Tauris, 2003
×           Coranul, traducere dr. Silvestru Octavian Isopescu ,Chisinau, Cartier,  2003
×           Martin E. Marty and R. Scott . Appleby, ,eds, The Fundamentalism Project, vol II, Fundamentalisms ând Society ,Chicago: The University of Chicago Press,1993
×           Mazrui, Ali A., Islamic and Western Values, in Foreign Affairs, sepetembrie-octombrie,1997
×           Ruthven, Malise, Islamul, foarte scurta introducere,Bucuresti, Allfa, 2004
×           Safi Omid ,edit., Progressive Muslims:on Justice, Gender and Pluralism, Oxford, Oneworld Publications, 2004,147-149