Sharm Alsheich

Dupa patru ani de intifada dominata de acte violente si reactii ale acestora ce nu erau lipsite de agresiune era evidenta necesitatea unor schimbari majore.Dupa moartea presedintelui Yasser Arafat,poporul palestinian,in urma alegerilor prezidentiale din data de 9 ianuarie 2005,a transmis un mesaj clar:conciliere cu poporul israelian in favoarea ambelor state.Alegerea presedintelui Mahmud Abbas de catre acest popor care a avut parte de suferinta de-a lungul a 60 ani,a fost expresia dorintei de continuare a dialogului pentru pacea dreapta si durabila sub conducerea unui om politic capabil sa readuca speranta in sufletele palestinienilor.

In urma acestei expresii,cat si in urma declaratiei active a presedintelui palestinian,conform careia acesta este pregatit sa se intalneasca cu primul ministru israelian in orice loc doreste pentru a pune capat violentei si pentru a relua dialogul.Presedintele Egiptului,Hosni Mubarac a chemat sub egida sa reprezentantii celor doua popoare la intrunirea din Sharm Alsheich-Egipt,cu participarea regelui Abdulah al doilea al Iordaniei,reusind in aceasta intrunire reinvierea spiritului optimist la masa negocierilor.Astfel, presedintele palestinian si premierul israelian au declarat oprirea operatiunilor militare pentru prima data dupa patru ani,de la izbucnirea intifadei palestiniene.In acest context ministrul de externe egiptean si cel iordanian au declarat reintoarcerea in Israel a ambasadorilor retrasi pana atunci ai tarilor lor,pe timp de doua saptamani.Relaxarea climatului tensionat a avut loc in urma declaratiei lui Abbas din cadrul sedintei deschise a acestei intruniri,conform careia acesta,impreuna cu premierul israelian au decis sa opreasca toate activitatile violente de pana atunci impotriva palestinienilor si israelienilor,oriunde acestia s-ar afla.In plus,linistea care va ocupa teritoriile celor doua state incepand cu acest accord,este considerat un nou inceput,unul al pacii si al sperantei.

Aceasta declaratie reprezinta atat bunavointa noului presedinte si a premierului israelian cat si punerea in aplicare a primei etape a foii de parcurs,creionata de comisia celor patru puteri:ONU,UE,SUA si Rusia.Totodata declaratia este un pas principal si o ocazie noua pentru reluarea procesului de pace,aceasta readucand palestinienilor si israelienilor increderea in faptul ca pacea poate fi realizata.

Mecanismul propus de Mahmud Abbas s-a bazat pe reciprocitate.Acest mecanism este necesar pentru punerea in aplicare a foii de parcurs.Se poate spune ca acordul intre palestinieni si israelieni in urma intrunirii de la Sharm Alsheich a fost menit sa construiasca poduri de incredere intre ambele parti si sa aprofundeze sursele disputei politica in vederea eliminarii acesteia.Au fost abordate probleme precum cea a coloniilor,cea a eliberarii prizonierilor cat si problema zidului de separare construit de Israel.Aceasta eliminare a tensiunilor dintre cele doua popoare a fost afirmata si de premierul Sharon care a declarat ca in timpul intalnirii sale cu Abbas,cei doi au ajuns la un accord: palestinienii trebuie sa opreasca violenta impotriva israelienilor oriunde acestia s-ar afla,iar in schimb Israel va opri operatiunile militare din toate teritoriile palestiniene.Premierul a adaugat”speram, incepand cu aceasta zi, sa inceapa o perioada noua de liniste si speranta” si a declarat eliberarea a sute de prizonieri palestinieni.Aceasta incredere reciproca a fost afirmata de delegatia israeliana,prin intermediul purtatorului de cuvant al premierului israelian,Ranan Gheisin,acesta invitandu-l pe Mahmud Abbas in numele premierului israelian la ferma acestuia aflata in Sahara Alnakab(sudul israelului). Purtatorul de cuvant a adaugat ca intalnirea va avea loc in cel mai scurt timp fie la ferma,fie in alt loc,iar intalnirea ce o va succeda pe aceasta din urma, va avea loc in Ramallah.

In urma acestei intruniri n-a avut loc o declaratie comuna, desi Egiptul spera ca in urma intalnirilor va rezulta un document comun sau o declaratie de incheiere (concludenta), care sa confirme acordul intre partea palestiniana si cea israeliana.Motivul pentru care acest document nu s-a produs este refuzul israelian asigurat de o sursa apropiata a delegatiei egiptene.

Intrunirea a avut loc intr-un climat de optimism la nivel international, climat in care preponderenta era speranta ca procesul solutionarii poate fi reluat dupa alegerea lui Abbas(Abu Mazen) in urma decesului fostului presedinte, Arafat, considerat de catre Israel si SUA un obstacol in calea pacii. Presedintele Egiptului ,initiatorul acestei intalniri, a exprimat optimismul sau, dar totodata a indemnat cele doua parti la reluarea negocierilor politice in cel mai scurt timp, pentru a nu permite interpunerea unui alt esec, ce poate afecta sentimentul pozitiv. Demersul de negociere mentionat anterior poate construi increderea si poate inceta violenta permanenta, favorizand interesele ambelor state. Presedintele Mubarac a adaugat in discursul sau rostit si in numele regelui iordaniei: ”am fost martor la spiritul nou,pozitiv, intre ambele parti si la dorinta ferma si pasionata de a executa obligatiile reciproce si de a instaura noi proceduri cu scopul redobandirii totale a vietii naturale a poporului palestinian, a carui obligatie fata de noi toti este aceea de a depune eforturi pentru a elimina suferinta”.Mubarac a continuat prin a spune ca are o mare speranta in acest spirit pozitiv si in puterea lui de a starui,sustinand refocalizarea atentiei asupra punerii in aplicare a foii de parcurs si asupra retragerii israeliaene din Fasia Gaza si din unele zone ale Cisiordaniei.

Foaia de parcurs este un plan de solutionare a conflictului israeliano-palestinian bazat pe normalizarea relatiilor israeliene cu statele arabe si sustinerea procesului de pace drept conditie pentru crearea statului palestinian. Aceasta conditie, mentionata in cea de-a treia etapa a foii de parcurs, trebuie sa aiba loc in anul 2005, fiind sustinuta de catre autoritatea palestiniana si de catre intrunirea la nivel inalt a congresului arab din Beirut din anul 2002.Blocarea acestei foi s-a datorat agresiunilor care au avut loc de-a lungul a patru ani de zile,sens in care noul presedinte palestinian a sustinut necesitatea respectarii acestui plan international.Iata-l acum si pe presedintele egiptean Mubarac exprimand aceeasi dorinta.

In ciuda faptului ca nici una dintre parti nu a semnat un acord de pace in cadrul acestei tentative de conciliere,si nici unul dintre analistii politici nu a pronuntat cu fermitate optimismul sau cu privire la aceste intruniri, ramane certitudinea ca ambele parti sunt hotarate mai mult ca oricand sa puna capat violentelor si sa normalizeze relatiile in favoarea creareii unui stat palestinian independent, vecin cu cel israelian. Nu se poate ascunde insa faptul ca aceasta speranta este lovita de intransigenta guvernului israelian si reluarea reactiilor negative.Dorinta generala este insa ca ratiunea sa ia cuvantul deoarece este loc pentru toata lumea,iar ambele popoare pot trai in pace impreuna,dupa cum a declarat si un evreu marocan, inchis timp de 18 ani datorita dezvaluirii existentei unui reactor nuclear in Israel.Acesta a spus:”ma voi considera israelian atunci cand vom avea un prim-ministru palestinian”.