Eurasia Press & News
INTERVIU CU EXCELENTA SA,
MOHAMED LAICHOUBI AMBASADORUL ALGERIEI LA BUCURESTI
R: Suntem onorati sã reluãm seria interviurilor din acest an, avându-l ca invitat pe Excelenta Sa, Ambasadorul Algeriei. Si asta nu numai pentru ca Algeria începe cu « A », prima litera a alfabetului, ci mai ales datorita faptului cã Algeria este nu numai unul dintre statele cele mai importante ale continentului african, ci si pentru ca, la fel ca si Romania, este si un stat francofon. Suntem interesati sã cunoastem noi date despre istoria recenta a Algeriei si perspectivele dezvoltarii unei relatii mai consistente între România si Algeria.
A: Vã multumesc dvs. cat si redactiei si cititorilor dumneavoastra, carora le prezint toata stima si respectul meu, ca de altfel tuturor românilor carora le adresez cu aceasta ocazie un sincer „La multi ani si mult succes”.
De fapt, poporul român este un popor care lupta de decenii pentru drepturile sale, are, de asemenea, o solidã traditie culturalã si o elitã care a contribuit la dezvoltarea si progresul civilizatiei europene si mediteraneene.
In ceea ce priveste colaborarea dintre România si Algeria, ea s-a derulat în cadrul unui parteneriat interesant de-a lungul istoriei, chiar daca generatiile actuale au tendinta de a ignora aceste elemente. De fapt, sistemul mediatic poate gestiona prezentul, dar omite uneori sa restituie trecutul. De ce spun acest lucru ? Deoarece relatia dintre Statele noastre este foarte veche si dateazã din perioada stãpânirii romane, atunci când împãratul Traian a reunit si a permis sa se organizeze in mod natural schimburi intre cele doua provincii romane.
Astazi întalnim anumite populatii de pe o parte si de alta care s-au amestecat in aceste epoci vechi in special in cea romana sau diferite civilizatii mediteraneene si care fac, de exemplu, sa regasim acelasi tip de îmbracaminte cu acelasi nume. De exemplu „FUTA”, noi folosim acelasi cuvant ca si in limba româna, cuvânt care descrie acelasi sortiment vestimentar.
De altfel si monumentele arhitecturale antice din România si din Algeria, dezvolta similitudini impresionante. Mai mult portile inaltate in Algeria si in Romania pentru gloria lui Traian sunt identice fiind modele arhitecturale unice.
Portile simbolizeazã intrarea într-o epoca noua, si au fost create în aceeasi perioadã, si sunt indiciul unei identitãti culturale impartasite si al momentelor istorice comune.
In schimb, ceea ce este important de retinut este ca analiza istorica pune in evidenta intr-un mod incontestabil dimensiunea mediteraneeana a Romaniei si daca Algeria si Romania au coabitat in aceeasi sfera civilizationala greutatea, din nou a dosarului mediteraneean care redevine de actualitate le va face sa se apropie mai mult si aceasta atat in relatiile importante in Europa si in Mediterana, cat si in relatiile strategice intre Mediterana si Marea Neagra in special in materie de transport, comert, energie, parteneriat, agricultura… etc.
Si in fine e vorba de o zona cu mutatie rapida a Asiei Centrale a Africii inclusiv Europa Centrala si Mediterana orientala si occidentala unde societati trebuie sa reconstituie provocarea unei inserari mai mari la scara mondiala si plecand de la o dezvoltare socio-economica crescuta tot implica deci din nou comportamente de societate. Este deci aceeasi problematica pentru aceste sub ansamble regionale.
In consecinta relatia stransa intre Romania si un anumit numar de tari din sud printre care Algeria prin prismele optiunilor politice ale erei Ceausescu este o eroare ce nu trebuie mai ales sa fie comisa.
Sunt convins ca dupa integrarea României in Uniunea Europeana, foarte rapid se va realiza o „expansiune” economica spre spatiul mediteranean, mai consistenta decât cea cu nordul Europei.
Tendinta relatia sud – mediterana, Romania Marea Neagra este o tendinta greoaie si strategica care nu poate fi redusa intr-o perioada scurta a istoriei.
Este normal si legitim ca in prezent România sa fie preocupatã de integrarea sa europeanã, stabilitatea sa si securitatea sa, sens în care îsi canalizeazã eforturile pentru a-si consolida intr-un mod judicios relatiile cu Statele Unite si Uniunea Europeana.
Dar pe de alta parte rolul politicienilor si jurnalistilor nu trebuie sa se limiteze la gestiunea prezentului, de fapt este important sa se proiecteze de asemeni si viitorul. Inteligenta societatilor consta si in a organiza in mod judicios viitorul, iar România, sunt convins de acest lucru, are aceasta capacitate si potentialul de a evalua corect viitorul sãu.
Fiind vorba de a doua parte a intrebatii dumneavoastra referitoare la Algeria este util sa precizam ca Algeria are o dimensiune arabã, africana si, de asemenea, una mediteraneeana,deschisa spre occident si Europa.
Aceasta situatie geostrategica ii da un potential de deschidere si de mediere real pe care o poate aduce in marile dezbateri international si inclusiv in relatiile cu marile natiuni in acest sens contributia sa pentru pace si dezvoltare in lume este reala ca si a unor tari europene si a americanilor, africanilor sau asiaticilor care pot sa-si aduca de asemenea contributia ca Brazilia, Africa de Sud, India, China …etc.
Trebuie de asemenea subliniat ca Algeria are o istorie deosebita, lupta sa a marcat ultimul secol, ea a zguduit si a contribuit la prabusirea sistemului colonial. Lupta algerienilor a fost o lupta pentru libertatea umanitatii.
De fapt in statele colonizate se aflau milioane de oameni lipsiti de drepturi, care astazi se bucura de libertate. Aceasta emancipare face ca in mod individual si colectiv fiintele sa se implice responsabil, pentru a contribui la constructia civilisatiei mondiale.
Lumea are nevoie de libertate si de echilibre, fara de care nu poate aspira la pace.
Democratia si respectful drepturior omului sunt necesare pe toate Continentele. Abia atunci pot fi fixate obiective clare care vor permite popoarelor sã se insereze in mod liber in dinamica mondiala.
In concluzie, umanitatea are nevoie de pace, in acest sens salut politica romaneasca, care a dat dovada de o viziune echilibrata în perioada marilor crize, aceasta filisofie a echilibrelor se regaseste la clasa politica romaneasca care o are impregnata.
România este un mediator recunoscut, gratie pozitiei sale geostrategice la Marea Neagrã , care îi permite deschiderea spre un culoar caspic si Mediterana. România gratie pozitiei sale geostrategice este un factor de stabilitate pentru toata zona.
In concluzie, avem un vechi parteneriat, care este bazat pe aceleasi principii: pace, civilizatie si respectarea drepturilor indivizilor si al popoarelor.
R : Deoarece vorbeati de pace, este interesant de aflat punctul dvs. de vedere fata de rezolvarea pasnicã a conflictului din Orientul Mijlociu si respectarea „foii de parcurs”.
A: Exista doua aspecte prin care se poate aborda acest conflict. Primul, ne-ar face sa spunem cã acest conflict intereseaza doar Statele din regiune. Si vom discuta despre teritorii, istorie, agresiuni, violente si rezistente. Al doilea unghi de apreciere mai global poate sa se dovedeasca total diferit. Deoarece el angajeaza umanitatea care are nevoie de stabilitate, atunci este fundamental sa spunem ca este nevoie de un efort comun pentru rezolvarea crizelor existente în punctele generatoare de instabilitate.
Dar in orice caz ceea ce trebuie retinut este ca un popor sau mai multe popoare sunt deposedate de drepturi si de libertati si astfel accesul la dezvoltarea civilizatiei mondiale le este facut imposibil si aceasta din cauza unui conflict care implica prejudicii pacii la nivel international.
Cum ar putea fi solutionata aceasta problema ? Cand relatiile intre popoare se bazeaza pe o falsa superioritate si pe dorinta de hegemonism al unora asupra altora.
De fiecare data când umanitatea a cunoscut excese din partea celor care estimeaza ca sunt superiori altora, aceasta a generat brutalitati, opresiuni si încalcarea drepturilor omului. Competitiile are trebui sa se faca in dorinta de a progresa si de a se afirma care se poate manifesta printr-o productie culturala si artistica deosebita pe scurt un aport al umanitatii pe plan stiintific sau altul, acolo este aspectul laudabil, dar nu prin folosirea excesiva a fortei si al opresiunii pentru solutionarea diferitelor conflicte.
Pe de alta parte agresorul va fi marcat intotdeauna ca si victima sa, cultivarea agresiunii a marcat comportamente in istorie si in final au devenit si ei victime. Ceea ce se întâmpla acum in Orientul Mijlociu, reprezinta un moment de criza, care poate destabiliza total regiunea, in sensul ca este un exemplu negativ pentru evolutia societatii. Practic, fiecare parte trebuie sa dea dovada de o sincera dorinta de pace.
Alegerile militare si agresive sunt incompatibile cu instaurarea pacii.
Este necesar ca „fortele de pace” sã devina majoritare în ambele parti implicate în conflict. In „problema palestiniana” , consider ca restabilirea pacii este o revendicare a palestinienilor care au reinnoit dorinta lor de pace votand democratic si cu o participare puternica la ultimile alegeri. Noi speram ca fortele de pace in Israel vor fi majoritare si ca societatea israeliana va alege pacea.
Instaurarea pacii nu revine doar celor doua tãri, ci întregii lumi. Acest conflict a avut repercursiuni foarte vaste si ar fi indicat sa se instaleze pacea prin promovarea societatii civile si a elitelor intelectuale, renuntându-se la amplasarea sistemelor politice militarizate. Pe lânga vointa de pace a celor doua popoare care trebuie sa se manifeste, este nevoie ca sprijinul comunitatii internationale sa se manifeste mai mult.
R: Care a fost mesajul statelor arabe pentru statele occidentale si care este sustinerea tarilor arabe fata de autoritatea palestiniana, deoarece mesajul S.U.A. a fost conditionat tot timpul de un „dacã”?
A: Diferitele directii politice arabe, europeene si americane se exprima, dar e adevarat ca legatura intre modul lor de abordare se poate doedi determinanta pentru pace. Trebuie muncit la acest lucru, solutii comune acceptabile pentru toti.
Alge ria a i niţiat actiuni mediatizate multiple,sau nu din motive evidente, dar ceea ce este important de relevat este ca Algeria a avut tot timpul o continuitate in sustinerea cauzei palestiniene. Proclamarea Autoritatii Statale palestiniene de catre presedintele Arafat a fost facuta la Alger si primata tara care a recunoscut-o a fost Algeria.
Când liderii palestinieni au putut sa tina primele discursuri la O.N.U ., preşedintele Adunării Generale a O.N.U. era actualul preşedinte algerian, Dl. Abdelaziz Bouteflika. Acţiunile materiale şi financiare au fost întotdeauna prezente şi atunci când autoritatea palestiniana a suferit tentative de destabilizare, a gasit în Algeria un aliat preţios.
Algeria s-a implicat continuu pentru instaurarea păcii şi soluţionarea cauzei palestiniene, diplomatia algeriana transmite in mod constant mesaje de pace ca şi în cazul Eritreei şi Somaliei si de altfel pe continentul african si in Mediterana.
Chestiunea palestiniană este un element de interes primordial nu numai pentru lumea araba, ci pentru întreaga comunitate internaţionala.
Eu cred că toată lumea are interesul ca lumea arabă să evolueze într-o direcţie bună , ca spatiul african să se dezvolte într-o direcţie pozitiva, ca popoarele Europei Centrale sa se orienteze spre o direcţie optimă, la fel şi statele din culoarul caucazian şi cele di n America Latină .
R: Care este poziţia ţarii dvs. în raport cu prezenţa militara straină în Irak, în contextul în care conflictul este perceput ca un conflict inter-religios?
A: E u, personal nu îl vad ca pe un conflict de natura confesională.
Ceea ce este fundamental este faptul ca Irakul ar trebui sa-şi desemneze rapid autoritatea legala şi să-şi consolideze integritatea teritoriala, pe fondul adeziunii de ansamblu a poporului irakian. Problema nu este razboiul ci instaurarea de urgenţa a mecanismelor democratice pentru realizarea pacii.
Dacă există oameni care au gânduri ascunse prezicand clash-ul civilizatiilor pentru a-si impune punctul de vedere, nu ştiu. Dar ştiu ca fie ca e ortodox trebuie respectat, catolicul trebuie respectat , evreul trebuie respectat , protestantul trebue respectat, hindusul trebuie respectat şi musulmanul de asemenea. Si toate credintele nu poate exista selectivitate si daca ar fi existat aceasta s-ar fi numit intoleranta sau rasism.
Prin urmare, am o viziune optimista as upra viitorului lumii ÅŸi nu una apocaliptica asa ca cea vehiculata de aceia care vor sa instaureze teze belicoase.
Eu cred ca lumea in ansamblul ei atat marile Natiuni cat si colectivitatea internationala vor privilegia diplomatia, pacea si cultura, si, in final, umanitatea va face sa triumfe mesajul sau.
