Eurasia Press & News
„Perseverenţa cu care în ultima perioadă este atacată această realizare supremă a poporului nostru [statalitatea, n. n.] determină clar preocuparea fundamentală a Guvernului ţării”
(Programul Guvernului Greceanâi II)
Există şi vor exista multe diversiuni în campania electorală care a început deja la Chişinău: calomnii, atacuri la persoană, lansarea unor candidaţi falşi. Dar cea mai mare dintre acestea este utilizarea şi transformarea statalităţii RM în temă principală de campanie electorală.
„Verigi ale unui singur lanţ”
Înainte de a fi inclusă în programul de guvernare, ideea statalităţii ca slogan electoral major al vechii şi actualei echipe guvernamentale a fost lansată de preşedintele Voronin. După 7 aprilie, totul trebuie citit prin această grilă, mai ales când este vorba despre acţiunile Opoziţiei. Cel puţin asta a sugerat şeful PCRM când a etichetat evenimentele din acele zile drept „un atac serios la statalitatea şi suveranitatea RM” şi o „tentativă de lovitură de stat”.
În ciuda lipsei unor dovezi concrete şi a rezultatelor unei comisii de anchetă, acuzele au fost aruncate pe piaţă. Dar nu numai acţiunile din aceea zi fatidică, ci tot ceea ce a urmat este citit aşa de către autorităţi: acţiunile celor trei partide anticomuniste sunt parte a unui program diabolic cu un scop antistatal. Inclusiv faptul că Opoziţia din RM a reuşit să blocheze alegerea unui preşedinte comunist a fost interpretat de către Vladimir Voronin ca un nou semn că „forţe oculte… pledează împotriva statalităţii moldoveneşti”: „Am făcut tot posibilul ca să evităm alegerile anticipate.
Dar Opoziţia voia să obţină aceasta şi nu chiar din dorinţă proprie. Deputaţii Opoziţiei au fost împinşi la acest gest de forţe care se află în spatele lor, care i-au finanţat la precedentele alegeri, care au iniţiat tentativa de lovitură de stat în Republica Moldova… Toate sunt verigi ale unui singur lanţ”.
S-au dezlegat câinii războiului…
Propagandiştii de serviciu au înţeles rapid mesajul şi l-au perpetuat urgent. O scuză perfectă pentru a nu mai scrie despre criza economică, eşecul negocierilor cu FMI sau ratarea relaţiilor euroatlantice. La începutul lui iunie, oficiosul comunist lansa un manifest cu un titlu care – dincolo de aerul ridicol – nu avea nimic de-a face cu jurnalismul, fiind o chemare la război popular: „Comandourile morţii civile – PLDM, PL şi AMN! Oameni buni, rezistaţi şi nu vă lăsaţi înşelaţi de aceste hoarde nemiloase!”.
Ideea a căpătat carne printr-un un film uluitor, „Atac asupra Moldovei”, difuzat urgent pe televiziunile Puterii. Inutil să judeci această realizare după orice criteriu de profesionalism sau bun-simţ. Se aruncă acuze fioroase, se lansează scenarii apocaliptice şi se arată cu degetul vinovaţii – ghiciţi cine! – fără ca vreun politician acuzat să poată rosti măcar o propoziţie.
Presa a scris despre montarea unor frânturi de convorbiri telefonice înregistrate în nu se ştie ce condiţii şi care trebuiau să „demonstreze” lovitura de stat a liderilor Opoziţiei. „Tezele din aprilie” ale preşedintelui Voronin au fost, iată, însuşite. În RM nu trebuie să se mai vorbească de criză economică sau eşecurile socio-economice ale unei guvernări care a avut totul în mână.
Pentru că partidul de guvernământ nu vrea – şi nu poate! – să vorbească despre altceva, a decis să schimbe radical partitura şi să oblige pe toată lumea să asculte muzica pe care o cântă el. În consecinţă, refrenul „statalităţii” agresate a devenit şi laitmotivul programului de guvernare.
„Fără zâmbete. De ce?!.”
Cel puţin asta spune preambulul documentului: „Program prin denumire, dar manifest prin esenţă, acest document reprezintă mandatul unui Guvern, rostul principal al căruia este de a păstra pe harta lumii Statul Republica Moldova. Perseverenţa cu care în ultima perioadă este atacată această realizare supremă a poporului nostru determină clar preocuparea fundamentală a Guvernului ţării”.
Toate declaraţiile premierului vin în aceeaşi notă. În ciuda faptului că se opune oricăror reglementări europene sau chiar afectează o piaţă – cea românească – care devenise cea mai importantă pentru economia RM, premierul Zinaida Greceanâi „explică” perpetuarea regimului de vize pentru cetăţenii români prin, chipurile, nerecunoaşterea hotarelor RM – nici mai mult nici mai puţin! – şi că acesta va fi eliminat doar dacă România recunoaşte graniţele RM, aluzie la semnarea de către Bucureşti a Tratatului de frontieră: „Dar, regimul de vize… trebuie să fie recunoscute hotarele ţării noastre. Este absolut necesar. Fără zâmbete! De ce? Pentru că suntem un stat independent şi suveran”.
Cine sunt „agenţii statalităţii”?
Nu este prima oară când guvernarea comunistă invocă „atacul la statalitate” atunci când se vede nevoită să gestioneze chestiuni care o depăşesc vizibil. Nu o dată, în procesele de la CEDO, agenţii guvernamentali ai Chişinăului se apărau invocând „amestecul direct (al României) în treburile RM”.
Ceea ce vedem astăzi este o extindere a acestei mentalităţi maligne, dar de data aceasta cotele acuzaţiilor ating culmi nebănuite. Din declaraţiile publice ale guvernanţilor, filmele de propagandă sau articolele oficioase am „aflat” cine ar fi agenţii antistatali” din RM. Sunt „suspecţii de serviciu”, respectiv partidele de opoziţie şi – cum altfel? – Bucureştiul. Mai neclară devine astăzi harta celor care apără plăpânda statalitate a vecinului estic al României şi UE.
Pentru că aici ironia este la ea acasă. Sunt acreditaţi în această tabără personaje pentru care, de exemplu, cu ceva vreme în urmă, „planul Iuşcenko” de soluţionare a chestiunii transnistrene era culpabil – şi pe bună dreptate – pentru că nu prevedea retragerea armatelor ruse din RM înainte de orice „democratizare sau decriminalizare” a regiunii. Dar aceiaşi oameni nu ezită acum să se alăture unei tabere conduse de un lider care, fără să clipească, a semnat la Moscova, pe 18 martie un document în care, de fapt, acceptă pe termen nelimitat prezenţa trupelor ruse peste Nistru.
Falsificarea agendei publice
Dincolo de disponibilităţile morale pe care le poţi contabiliza în campania electorală de la Chişinău, un lucru devine astăzi periculos de limpede. Unul dintre riscurile majore în ceea ce priveşte denaturarea alegerilor este modificarea radicală a agendei publice. Devine din ce în ce mai evident că strategia de campanie a PCRM pivotează în jurul unui singur concept: statalitatea şi „protejarea” ei.
Este o tentativă aproape disperată de a denatura agenda publică şi dezbaterea reală asupra problemelor stringente cu care se confruntă o RM afectată masiv şi iremediabil de criză economică şi socială. Incapabilă să dea răspunsuri coerente, sancţionată de instanţele internaţionale de genul FMI, având la dispoziţie presa cu acoperire naţională, guvernarea de la Chişinău încearcă disperat să deturneze sensul acestor alegeri şi semnificaţia lor.
Contemplând tabloul, îţi vine în minte celebra remarcă a britanicului Samuel Johnson: „Patriotismul este ultimul refugiu al lichelelor”. Schimbaţi primul termen cu „statalism” şi veţi constata amar că, în multe cazuri dintre cele care se manifestă astăzi zgomotos şi televizual în actuala campanie electorală, remarca faimosului eseist este mai adevărată decât oricând.