ROMÂNIA PLĂTEŞTE PREŢUL ADERĂRII

artid_1146580188.jpgÎn cursa pentru aderare, am intrat deja pe ultima turnantă. Raportul de ţară decisiv va fi prezentat peste exact două săptămâni la Bruxelles. Comisia Europeană va recomanda sau nu aderarea la 1 ianuarie 2007. Toate semnalele sunt că anul viitor vom fi membri ai Uniunii. Ce ştim însă despre Uniunea Europeană, ce avem de câştigat, dar şi ce avem de pierdut? Românul se gândeşte la preţurile care vor creşte şi la salariile care vor rămâne aproape aceleaşi, la utilităţile tot mai scumpe din cauza alinierii la standardele europene, la subvenţiile care nu îşi mai găsesc loc în bugetul României şi nici în contabilitatea întreprinderilor cu pierderi. La regulile stricte ce trebuie respectate în agricultură, alimentaţie şi mediu. Câte firme vor supravieţui momentului aderării? Toate au fost discutate şi negociate îndelung de oficialii români şi de cei europeni.

Ultimul raport de ţară, cel din toamnă, a adus în atenţie o Comisie Europeană neaşteptat de blândă cu România. Avem aceleaşi domenii cu probleme pe care le ştim de ani, dar comisia europeană a înlocuit avertismentele cu steguleţe: galbene şi roşii. Bruxelles-ul a făcut tot posibilul să dovedească României şi Bulgariei că au toate şansele să li se alăture Celor 25 în 2007. Oficialii de la Bucureşti şi Sofia au fost invitaţi ca observatori la summitul din iunie al Consiliului European şi la sesiunea din septembrie a Parlamentului de la Strasbourg.

A venit însă marele examen din octombrie, când Comisia Europeană a prezentat raportul de monitorizare a celor două ţări. România ÅŸi Bulgaria au făcut progrese foarte importante, însă a existat un mare „DAR”… „Dar astăzi nu sunt încă pe deplin pregătite ÅŸi încă mai trebuie să mai facă faţă unor probleme importante”, a spus comisarul european pentru extindere, Olli Rehn. Emma Nicholson subscrie: „Mai avem mult de lucru la capitolul JustiÅ£ie ÅŸi Afaceri Interne cu securizarea frontierelor, la Concurenţă, Agricultură, Mediu ÅŸi, bineînÅ£eles, eterna problemă…” – corupÅ£ia. „Trebuie să luptaÅ£i împotriva corupÅ£iei. Acesta este obiectivul numărul unu!” susÅ£ine Olli Rehn, adăugând că „Nimeni nu trebuie să fie mai presus de lege în cazul eradicării corupÅ£iei!”

În sprijinul concluziilor Comisiei Europene a venit şi raportul prezentat în decembrie Parlamentului European de raportorul pentru România, Pierre Moscovici. Decizia privind momentul aderării, 2007 sau 2008, a rămas pentru acum, în mai. Un semn de încurajare a venit la Consiliul European din decembrie. Prin acordul asupra bugetului comunitar pe următorii şase ani, am primit garanţii că, pentru anii 2007-2009 vom primi 11 miliarde de euro.

Românii, despre aderare

Ce înseamnă pentru români intrarea în Uniune? PreÅ£uri mai mari, spunea un clujean. MaÅŸini mai multe, credea un altul. Iar o doamnă se plângea că de fapt nu se ÅŸtie prea multe despre Uniune. Românii din IaÅŸi, oraÅŸul care va fi la graniÅ£a de est a Uniunii din momentul aderării, s-ar aÅŸtepta la mai bine, dar nivelul de trai de acum nu le dă speranÅ£e prea mari. Ei sunt conÅŸtienÅ£i că aderarea va aduce cu sine multe sacrificii de îndeplinit, care ar putea duce totuÅŸi în final la ridicarea nivelului de trai. „Ar trebui să mai muncim noi – trebuia să muncim mai demult – ca să putem să intrăm în rândul celorlalte ţări care sunt deja în uniune”. Nu cred că ne va fi greu, dar cred că va trebui să muncim mult… Cu salariile noastre ÅŸi cu preÅ£urile actuale, asta nu înseamnă că suntem în Europa. Pe hârtie, da, dar realitatea este alta, nivelul de trai este foarte scăzut.”

Un an şi o săptămână a trecut de la momentul semnării tratatului de aderare a României şi Bulgariei. Trecuseră opt ani de când România primea statutul de ţară candidată. Semnarea tratatului de aderare a avut loc în Luxemburg, ţara care deţinea atunci preşedinţia Uniunii. Delegaţia română a fost condusă de preşedintele Traian Băsescu, dar din ea au făcut parte şi foştii preşedinţi Emil Constantinescu şi Ion Iliescu. Semnarea tratatului înseamnă revenirea certă a României în Europa civilizată, declara Traian Băsescu după aderare. Preşedintele le-a amintit atunci românilor că adoptarea documentului înseamnă nu doar drepturi, ci şi foarte multe obligaţii.

„Nu este un tratat care să intre în funcţiune dacă cineva vrea sau nu vrea. Este un tratat care nu poate fi întârziat în efectele lui fundamentale pentru români decât cu maximum un an. România poate să intre în UE la 1 ianuarie 2007 dacă îşi asumă toate răspunderile, dar nu poate fi amânată mai târziu de 2008,” spunea preşedintele.

Semnarea tratatului nu a fost decât primul pas, deoarece, pentru a fi valabil, documentul trebuie ratificat de Parlamentele tuturor celor 25 de state membre. Până acum, 13 legislative au adoptat tratatul. În Franţa şi Germania nici nu au început discuţiile pe marginea documentului. Primele ţări care au semnat tratatul au fost Slovacia, Ungaria, Slovenia, Cipru, Grecia, Estonia, Cehia şi Spania.

Lungul drum spre UE

Drumul României spre Uniunea Europeană a început acum nouă ani, în Olanda, când România a obţinut statutul de ţară candidată, o dată cu state care între timp au devenit membre. România a avut însă un parcurs dificil, un drum plin de gropi. De vină au fost decalajul economic enorm faţă de statele occidentale, dar mai ales încetineala cu care România a făcut ce i-a cerut Uniunea. După insistenţe care au rămas fără rezultate, în 2004, Uniunea a recurs la un avertisment mai dur. A introdus clauze prin care România poate fi amânată cu un an, dacă nu face reformele cerute.

Strict pentru România, Comisia a impus o clauză care poate duce la amânarea cu un an a aderării, fără a fi obligatoriu votul tuturor statelor membre. Ea poate fi activată cu acordul a doar două treimi din totalul ţărilor Uniunii. Integrarea ar putea avea loc în 2008, dacă România nu respectă angajamentele luate pentru capitolele Justiţie şi Afaceri Interne şi Concurenţă. Pentru problemele mai grave, Comisia a inclus în Tratatul de aderare câteva clauze de siguranţă. Prima dintre ele vizează economia. Dacă în primii trei ani de la aderare vor apărea deficienţe majore în economie, clauza poate fi activată cu votul unanim al celor 25 de state membre. Alte două clauze care includ măsuri dure ale Comisiei privesc piaţa internă şi justiţia.

Până la găsirea unor modalităţi de avertizare mai dure, Occidentul a tot ameninţat România. Politic sau punctual. Primul avertisment a fost intrarea în Uniune încă din 2004 a unor ţări ca Estonia, Cipru, Cehia, Polonia, Slovenia sau Ungaria, care au primit statutul de candidaţi în acelaşi an ca şi ţara noastră. În 1999, Uniunea decide să înceapă negocierile cu România. Timpul nu părea pierdut. Tot în acea perioadă, au început negocierile şi Lituania, Letonia, Slovenia şi Malta, state însă deja membre acum.

Abia în 2002, autorităţile europene spun că România poate adera la Uniune cel mai devreme în 2007. Ţara noastră intrase deja în iureşul criticilor înverşunate. Nu avea economie de piaţă, ci un sistem corupt în toate domeniile. Din 2004, tot mai mulţi politicieni europeni au devenit brusc interesaţi de România, întregind rândurile celor contra. Cele mai multe emoţii le-am trăit anul trecut, înainte de votul din Parlamentul European asupra tratatului de aderare a României la UE. „Nu ştim dacă vom fi de acord”, avertiza atunci liderul popularilor europeni. ”Aveţi două mari probleme: sunteţi săraci şi corupţi”, ne-a atras atenţia chiar ambasadorul Uniunii la Bucureşti, Jonathan Scheele. De parcă n-ar fi fost de ajuns, preşedintele Parlamentului European, Josep Borell Fontelles a dat şi el semnalul de alarmă: „Nu fiţi siguri de un vot favorabil la tratatul de aderare”. România a avut însă noroc. Scandalul la vot a fost mare, dar ţara noastră a trecut testul şi în mai puţin de două săptămâni a semnat tratatul.

Miercuri, la Antena 3, se vorbeşte despre cele mai mari temeri ale românilor, când vine vorba despre aderare: BANII. Preţuri, salarii, pensii. Explorarea Uniunii Europene continuă.

Check Also

Word Games: Russian Language Disputes Could Again Fracture Moldova

The status of Russian remains deeply contentious in Moldova – and both Moscow and Moldova’s …