Geopolitica nevalorificata

Nici o urma de scepticism n-a rezistat in fata argumentelor sale. A combatut orice indoiala cu explicatii perfect logice. E convins ca Forumul Marii Negre isi va demonstra valoarea, in timp. Un dialog sincer cu ministrul de Externe, Mihai-Razvan Ungureanu.

Jurnalul National: Vuiesc agentiile de presa: Romania organizeaza Forumul Marii Negre. De ce este un eveniment aparte?

Mihai Razvan Ungureanu: O data, pentru ca el da substanta unor preocupari mai vechi referitoare la Marea Neagra si la vecinatatea strategica. In al doilea rand, pentru ca este o premiera politica absoluta, nu s-au mai reunit in jurul aceleiasi mese niciodata atatia reprezentanti ai statelor riverane si in al treilea rand, pentru ca aceasta initiativa nu are ca scop decat valorificarea proiectelor comune ale statelor riverane: identificarea temelor de interes comun (cooperarea regionala, relatii economice, mediu) si concentrarea energiilor politice pentru realizarea proiectelor care decurg din recunoasterea acestei liste de preocupari. Regiunea este una care n-are identitate, care abia are sansa de a capata contur, atat pentru UE, cat si pentru celelalte state din Europa. Situatia s-a schimbat. Din 1 ianuarie 2007, UE va fi vecina si cu Marea Neagra, nu doar cu Mediterana, cu Atlanticul sau marile nordice, or asta adauga un plus la subiectele UE si creeaza interes. In intampinarea acelui interes e bine sa vii cu un inventar de chestiuni care se adreseaza atat potentialului pozitiv al zonei pontice, dar si problemelor pe care le are zona.

Putina geografie, multa apa

Dar nu este prima initiativa de genul asta…

S-au mai strans sefi de state din zona riverana la aceeasi masa, aici?

Nu la acest nivel, dar au existat tot felul de initiative pentru zona.

Sunt lucruri diferite. Preocuparea e mai veche si acest lucru il cunoastem. N-a existat o forma articulata de a o face. Noi am propus acest format, care este foarte flexibil si non-institutional. Reflectie stiintifica sau politologica asupra valorii geopolitice a regiunii a fost facuta si cu ani in urma, si alti ministri de Externe s-au ocupat de aceasta. Sunt preocupari mai vechi, dar niciodata nu s-a ajuns pana in punctul in care sa ai factorii de decizie la un loc si sa discuti intr-un mod semi-formal, cu mai putina rigoare diplomatica, dar nu cu mai putin interes, chestiunile cele mai delicate ale regiunii. Regiunea aceasta nu este locul in care s-au strans toate relele Pamantului, cum deseori se crede, pentru ca ignoranta in politica poate sa genereze mituri. Negative, in acest caz. Sau stereotipuri de imagine. Aceasta regiune, dimpotriva, poate si are un destin de prosperitate. Trebuie sa i se ofere doar sansa, valorificata in consonanta cu interesele particulare ale statelor din zona. Ca e vorba de Federatia Rusa, sau de Turcia, Bulgaria sau Georgia.

Este o initiativa cu bataie lunga. Un fel de “Davos” al Romaniei?

Poate fi asimilat unui “Davos”, in sensul ca genereaza un reflex de dialog, pe teme precise. Temele urmeaza sa fie convenite acum, iar forumul se va rostogoli, in continuare. Nu e vorba ca si-l asuma Romania sau Bulgaria sau Ucraina. Si-l asuma toti, dar acest reflex trebuie sa existe. Cel mai bun exemplu de succes ni-l ofera tot sud-estul Europei. Abia in 1999 s-au strans toti sefii de stat din Europa de sud-est, la Sarajevo, cand a aparut Pactul de Stabilitate. O data cu acesta a intrat in functiune cu si mai mare putere Procesul de Cooperare sud-est europeana, care a generat reflexul dialogului, or dialogul e obligatoriu. Asta este, sa spunem, similitudinea de actiune intre Forumul Marii Negre si procesul politic din Balcani, care au avut si au succes. Acest lucru se poate intampla si aici. Sigur, tinand cont de sensibilitatile unui stat sau altuia, de istoria mult mai complicata a acestei zone care, cum spunea cineva, are foarte putina geografie si foarte multa geopolitica. Are putina geografie, pentru ca e multa apa…

Din toate partile

Sincer, ce e Marea Neagra? Vecina noastra si prietena noastra, lac NATO, lac rusesc, rampa de lansare pentru Orientul Mijlociu, mar al discordiei?

Poate fi orice. Din toate cate putin. O definitie scurta nu exista si ea se preteaza la foarte multe analogii. A avut intotdeauna un destin de frontiera si, ca orice frontiera, o geografie disputata. Marile imperii care au crescut in preajma Marii Negre, ca e vorba de Bizant sau de Imperiul Otoman sau Imperiul Rus, au visat sa transforme Marea Neagra intr-o “Mare Nostrum”, intr-o mare interioara. Asadar, in istorie a fost si mar al discordiei. Si-a dorit sa fie si lacul uneia dintre puterile riverane sau alteia, dar cel mai interesant lucru este altul: ca aceasta mare este ea insasi o metafora a vecinatatii. Pentru ca datorita ei este prezenta legatura dintre nord si sud sau dintre est si vest. Asta este, de fapt, Marea Neagra de-a lungul istoriei. Ea are acum sansa enorma de a se atasa, datorita vointei riveranilor, la o sursa de stabilitate si de prosperitate. Aceasta este Europa insasi. Si toate statele din jurul ei au o relatie speciala cu Bruxelles-ul. Construita pe specific sau modelata. Marea Neagra nu inseamna doar litoral. Uniunea Europeana are o forta gravitationala mare, dar si o forta civilizatorie, fireasca. Care este centrifuga. Ea raspandeste valoare. De aceea nu ne punem problema daca Federatia Rusa doreste sau nu sa devina membra a UE. Dar faptul ca exista acest dialog, care nu izoleaza Federatia Rusa, dimpotriva, o atrage intr-un calcul de progres, sansa aceasta trebuie valorificata. Iar Forumul, spre deosebire de orice alta retorica ampla, a democratiei, are nevoie de Rusia. Nu se poate gandi destinul Marii Negre fara Rusia.

Si cum se face ca taman Rusia nu va fi reprezentata la Forum?

Rusia nu va lipsi. Va fi reprezentata. Pe mine nu ma emotioneaza nivelul de reprezentare, desi sigur il dorim sa fie cat mai inalt. Dar exista pe bun motiv, probabil, o reticenta oarecare, intr-o prima masura, si apoi, in functie de rezultate, o adeziune la proiect. Asa s-a intamplat cu Euro-regiunea Marii Negre. S-a pornit de la foarte multa prudenta, ca apoi, la sfarsitul presedintiei romane la Consiliul Europei, Federatia Rusa sa arate ca imbratiseaza proiectul si ca doreste sa-l continue si sa-l perpetueze.

Pe lista invitatilor vad Israelul si Norvegia. Cum explicati prezenta lor?

Subiectul atrage. Norvegia este un mare donator, este unul dintre statele care s-au interesat cel mai mult de proiectele construite in beneficiul social (fie ca e vorba despre proiecte educationale sau de ajutor social, e interesata de problematica de mediu), iar Israelul se afla oricum pe orbita circumscrisa Uniunii Europene si are relatii foarte bune si consolidate cu cateva dintre statele pontice, pe care in mod firesc le valorifica. Dar iti voi spune ca sunt reprezentate SUA, probabil va fi China. Jocul global al puterii politice cuprinde Marea Neagra, nu o lasa de-o parte, nu e o periferie de interese. Este ceva care n-a fost verificat, o geopolitica nevalorificata. Cum sa pierzi o asemenea sansa? Forumul asta nu este pentru noi o gimnastica diplomatica. Proiectul e mai vechi, a inceput in ianuarie, a capatat forma scrisa si aprobata de presedinte in vara lui 2005, cand pentru prima data am avut o strategie concreta, de responsabilitati, termene, proiecte. Interesul nostru a fost sa valorificam inclusiv presedintiile prin care am trecut, cum a fost cea de la Consiliul Europei, cu euro-regiunea Marii Negre, care va deveni functionala, sper, anul viitor.

Acum exista vointa

Nu este prima oara cand Romania are initiative in sensul acesta. Toti ministrii de Externe au promovat Marea Neagra. De ce ar reusi acum proiectul?

Pentru ca am trecut la alta faza. Sunt doua motive esentiale. S-a schimbat circumstanta si statura politica a unora dintre tarile din regiune si definitia lor politica (Romania si Bulgaria, membre ale UE, Turcia candidata etc.), dar in plus exista vointa reprezentarii unitare a regiunii. Forumul este o buna proba a acestui fapt. Nu exista aceasta vointa acum doi, trei, patru, cinci ani. Sau poate ca vointa noastra politica atunci nu a fost destul de bine construita pe aceasta dimensiune. Acum putem s-o facem. Finalmente, un al treilea motiv este faptul ca avem cu totii preocupari serioase in ceea ce priveste alimentarea energetica din punct de vedere strategic. Iar regiunea Marii Negre este traseul inevitabil al alternativei energetice europene.

Totusi, doi mari actori la Marea Neagra, Rusia si Turcia vor avea o reprezentare la nivel inferior, ceea ce nu e un semn incurajator.

Asta inseamna sa reduci totul la un detaliu, ceea ce nu e firesc. Sa tai sansele Forumului, pentru simplul fapt ca un singur stat sau altul nu admite ca acum sa se expuna la nivelul cel mai inalt. Ori asta e o gandire viciata, pentru ca e ca si cum ai califica existenta unui eveniment dupa locul in care se desfasoara. Noi avem un inceput. Cand ai sase presedinti care vin la Bucuresti nu e putin. Diplomatia nu se face prin lovituri de teatru. E ca si cum ai spune ca, daca nu vine cineva sau daca reprezentarea nu e multumitoare, intentia e dezonoranta sau proiectul inutil. Fals. Exista o sansa de cooperare. Garantia acestui dialog este parteneriatul.

Un “Davos” romanesc

AMBITIOSI. Am decis ca a venit timpul sa nu mai stam cu mainile in san, sa asteptam sa treaca oportunitatile pe langa noi si initiativele indraznete sa le apartina altora. Bucurestiul organizeaza azi un summit care va lansa Forumul Marii Negre pentru Dezvoltare si Parteneriat. O actiune a carei importanta e greu s-o percepem la prima vedere, neavizati fiind. Este prima reuniune la care participa sase presedinti de state direct interesati de regiunea Marii Negre. Numeroase alte personalitati, lideri ai statelor riverane, reprezentanti ai statelor UE, ai SUA, dar si ai unor importante organizatii internationale vin la Bucuresti, pentru a demara un proces cu bataie lunga. Un forum care sa produca evenimente, asa cum, de exemplu, Forumul Economic de la Davos, din Elvetia, o face anual.

PARTICIPARE. Cu cateva zile inaintea inceperii summitului isi confirmasera prezenta presedintii Armeniei, Azerbaidjanului, Georgiei, Moldovei si Ucrainei, iar Bulgaria, Grecia, Lituania si Turcia anuntasera ca vor avea delegatii conduse de ministrii de Externe sau alti membri ai guvernelor lor. De asemenea, vor fi prezente la lucrari si delegatii reprezentand Consiliul Statelor Baltice, OECD, OCEMN, agentii si comisii ale ONU, dar si reprezentantul special al Secretariatului General al NATO pentru zona Caucazului si Asiei Centrale, reprezentantul special pentru Caucazul de Sud al Consiliului UE, adjunctul consilierului pentru securitate nationala al presedintelui SUA (fostul ambasador al SUA la Bucuresti, J.D Crouch), secretarul general al OSCE, coordonatorul special al Pactului de Stabilitate pentru Europa de Sud-Est si altii.

PRAGMATISM. Un eveniment de anvergura politica internationala, ce are la baza un concept orientat pragmatic. Ce aduce nou? Faptul ca, fata de initiativele precedente, deciziile viitorului organism nu vor mai fi luate in baza consensului, ci vor fi rezultatul colaborarilor interstatale pe probleme specifice. Pentru a exploata oportunitatile si a face fata provocarilor, vor fi atrasi toti factorii interesati, guvernamentali si neguvernamentali. In special, factorii neguvernamentali si “parghiile” neoficiale (mediul de afaceri, organizatiile neguvernamentale etc.) vor detine un rol-cheie in rezolvarea problemelor regionale. Noua abordare mizeaza pe pasii mici, pe concesii si contributii, chiar si mici, ale fiecarui stat. Importanta este comunicarea. Evenimentul este o consecinta a dorintei Uniunii Europene si a SUA de a stimula dezvoltarea dialogului eficient in regiune. Europa si SUA sunt tot mai interesate de stabilizarea acestei zonei, iar Romania reprezinta un factor de stabilitate si o rampa catre zona Marii Negre. Valoarea strategica a zonei rezida in potentialul, inca neexplorat, de nod de legatura intre Est si Vest, fiind un punct de intersectie pentru rutele strategice din Europa catre Asia Centrala si Orientul Mijlociu Extins, iar tarile membre pot avea o sansa in plus pentru a gasi sursele necesare rezolvarii problemelor lor.

O istorie a dilemelor onomastice

“Intre toate marile ce pe calatori ii lasa cu lesin/ Nu-i alta mai nabadaioasa ca Pontul Euxin”, descria Lordul Byron Marea Neagra. Istoria Marii Negre reprezinta un domeniu invaluit de o aura plina de mister, poate capatata o data cu influente asiatice si vest-europene ce au modelat caracterul si destinul popoarelor de la tarmul “Marii sumbre”. De mii de ani, asa cum remarca istoricul Serban Papacostea, “Marea Neagra a fost o arie de convergenta si contradictie de interese majore – politice, economice si implicit strategic-militare – si de interferente culturale.

Asa cum istoria isi urma cursul, imperiile se nasteau sau decadeau, Marea ca punct de referinta se afla in propria lupta cu timpul. Astfel, numai in jurul toponimiei marii greselile de ortografie pot cauza evenimente politice, drept care se cer cateva precizari lingvistice. Cea dintai denumire greaca, “Pontos Axeinos” (marea cea intunecata sau sumbra) se poate sa fi imprumutat un termen iranian mai vechi. Nu se stie sigur cum s-a tranformat acest nume in “Pontus Euxinus” (marea cea primitoare), toponimie folosita cu precadere intre 700 i.Hr.-500 d.Hr. de scriitori greci si latini. Marea Neagra, toponimie folosita dupa 1860, este un termen relativ nou, cel putin in ce priveste acceptarea sa generala. Este utilizat intr-o limba vest-europeana pentru prima oara la sfarsitul secolului al XIV-lea, intrand insa in larga circulatie abia trei secole mai tarziu.