Pretul unui vis nobil

In fiecare zi, timp a 45 de ani, Yasser Arafat a cautat realizarea unui stat palestinian independent, de la granita cu Libanul in nord, pana in sud la frontiera cu Egiptul, de la raul Iordaniei pana la Marea Mediterana.

De la varsta de 17 ani el a fost capabil sa realizeze pericolul reprezentat de miscarea sionista ce a jefuit case si pamanturi, distrugand tot ce ii statea in cale, incercand sa inlocuiasca populatia autohtona cu emigranti sionisti.

Yasser Arafat a hotarat sa sprijine grupari ce luptau impotriva crearii statului israelian in Palestina. Evenimentele din Palestina din acea perioada i-au ramas tiparite in suflet de-alungul vietii. Dorinta de a scapa de intrusii sionisti l-a facut sa participe la primele batalii (1947- 1948) care au avut loc intre arabii palestinieni si sionistii straini. Crearea statului sionist israelian si efectul sau asupra Palestinei a avut un rol profund in formarea personalitatii revolutionare a lui Arafat.

In timpul dominatiei fortelor sioniste sprijinite de Occident, Arafat a plecat spre Egipt unde a studiat ingineria civila la facultatea lui Fuad I – Cairo. Fiind presedinte al Uniunii Studentilor Palestiniei (1952- 1956 ), a luat parte la Miscarea Palestiniana Nationala si a dezvoltat o relatie stransa cu Haj Amin Alhusein, moftiul Ierusalimului si presedintele Miscarii Nationale Palestiniene din timpul mandatului britanic.

Personalitatea militara a lui Arafat s-a evidentiat in 1956 cand in calitate de ofiter al armatei egipteane, a participat la lupta impotriva agresiunii britanice, franceze si israeliene. Dupa razboi, Arafat a plecat spre Kuweit, unde a inteles ca recuperarea drepturilor pierdute si eliberarea teritoriului este o sarcina a poporului palestinian care pierduse orice speranta de libertate. Impreuna cu mai multi tineri palestinieni a inceput cautarea unei solutii pentru a vindeca rana palestiniana si pentru a invia speranta in sufletul oamenilor.

Pentru aceasata, Yasser Arafat, impreuna cu colegii sai, a infiintat in anul 1959, miscarea pentru eliberarea nationala palestiniana ‘Fatah’

Acest fenomen a fost cunoscut in istorie ca o miscare de eliberare respectata in randul oamenilor din lumea libera. Miscarea a reusit, sub conducerea sa, sa atraga adepti, fiind considerata solutia unica a cetateanului palestinian, mai ales dupa esecul oficial al tarilor arabe in razboiul din iunie 1967 in care Israelul a ocupat restul teritoriilor palestiniene – Cisiordania si Fasia Gaza – si alte teritorii arabe ( Mtii Golan din Siria si Sahara Sinai din Egipt ). Miscarea Fatah, renuntand la activitatea in secret, a surprins prin operatiunile sale impotriva intrasingentei israeliene, transformandu-se intr-un nucleu al Revolutiei Palestiniene incepand cu 1 ianuarie 1965.

Dupa ani de activitate secreta sub numele de Abu-Amar, a fost ales presedinte al Comitetului Executiv al Organizatiei pentru eliberarea Palestinei (OEP) si recunoscut la nivel international dupa costumul lui kaki si BASMAUA palestiniana pe care nu le-a parasit niciodata. Datorita personalitatii sale puternice si a activitatii neincetate, a reusit sa pastreze puterea politica, scapand de orice complot. In anul 1973 a fost ales comandantul suprem al fortelor revolutionare palestiniene.

In anul 1974 a rostit cuvantarea sa in numele poporului palestinian, in fata Adunariii Generale ONU din New York, spunand celebra fraza: ‘-Am venit cu ramura de maslin intr-o mana, iar in cealalta mana cu arma; sa nu dati voie ca ramura verde sa-mi cada din mana’.

In urma evenimentelor regretate intre fortele revolutionare si armata regala (1970 ), Arafat a fost obligat sa plece in Tunisia. Chiar si dupa plecarea sa in Beirut – Liban (1982), obligat de armata israeliana, dupa embargoul de lunga durata, Arafat a ramas o tinta principala, ca lider al fortelor revolutionare. Arafat a fost reales in sesiunile 17, 18 si 19 ale Consiliului National ca presedinte al Comitetului Executiv al OEP din noiembrie 1984 si aprilie 1987. In 15 noiembrie 1988 a declarat independenta si crearea statului palestinian independent.

In urma acestei declaratii, recunoscuta de 105 state, el a fost ales presedintele statului palestinian de catre Consiliul Central Palestinian in ziua de 13 martie 1989. Yasser Arafat a ales calea negocierilor cu Israelul, care a fost contestata de restul organizatiilor palestiniene.

In 13 decembrie 1988, Arafat si-a citit discursul in fata Adunarii Generale a ONU din Geneva; intrarea sa in teritoriile americane fiindu-i interzisa datorita refuzului Guvernului american de a-i acorda viza de intrare in SUA (unde se afla sediul central al Adunarii Generale a ONU ). Din acest motiv a fost chemat de Consiliul Securitatii din Geneva in februarie si mai 1995.

Yasser Arafat a dat dovada de intelepciune, intelegand noul ordin mondial si efectele sale asupra cauzei palestiniene in special in regiunea Orientului Mijlociu.

Stiind ca, la nivel international, rezistenta palestiniana pentru eliberare este considerate ca fiind terorism, a luat initiativa obtinerii pacii palestiniene. Astfel, a obtinut un prim dialog cu administratia americana in timpul mandatului presedintelui Ronald Reagan, un dialog oficial cu OEP in Tunisia. Aceasta deschidere a fost numita politica unei paci a celor curajosi si a fost urmata de semnarea pricipiilor intre OEP si Guvernul israelian in Casa Alba – 13 septembrie 1993. Dupa semnarea Acordului de Pace, Consiliul Central Palestinian l-a ales in 12 octombrie 1993 pe Yasser Arafat ca presedinte al autoritatii palestiniene.

Dupa ani de exil, lupta militara si politica, Arafat s-a intors victorios in teritoriul Palestinei pentru a continuat negocierile in interiorul patriei sale – iunie 1994.

In urma alegerii directe – 1996 – a fost ales presedinte al Autoritatii Nationale Palestiniene, dar visul lui de a se reintoarce in partea de est a Ierusalimului nu a fost indeplinita; aceasta fiind anexata Israelului in anul 1967. Visul sau de a se ruga in Moschea Alexa nu a fost indepinit deoarece americanii nu au fost de acord cu unirea Ierusalimului de Est cu Cisiordania sub autoritatea palestiniana. Atunci, Arafat a refuzat sa cedeze in cadrul negocierilor care au avut oc in Weiriver, Campdevid si Tebe din Egipt etc.

In perioada presiunilor practicate asupra lui, Yasser Arafat nu a cedat in privinta Ierusalimului sau a reintoarcerii refugiatilor. Raspunsul american fata de pozitia sa puternica a determinat ca presedintele George Bush sa declare ca presedintele palestinian este terminat politic; o pozitie asemanatoare a avut si ministrul israelian Sharon care a depus eforturi pentru izolarea lui Arafat. Crearea postului de prim- ministru in autoritatea palestiniana a fost sustinuta de SUA inca de la inceputul lui 2003; postul fiind ocupat initial de Mahmud Abas si ulterior de Ahmed Corei, apropiati ai lui Arafat.

Scopul acestui post a fost diminuarea autoritatii lui Arafat, acuzat de Washington ca a fost in spatele lui Interfadin Alaxa. Yasser Arafat a platit scump datorita acestei pozitii politice intrucat a fost asediat aproape trei ani, incepand cu 2001. In urma embargoului israelian impus in jurul resedintei sale (Macata ), Arafat nu a parasit sediul din Ramalah.

In pofida amenintarilor repetate, raspunsul sau a fost clar: ‘ – De veti opri aerul si soarele pentru a ajunge la mine…nu am sa cedez; de veti opri medicamentele si hrana…Dumnezeu m-a creat, eu n-am sa cedez si nici El nu ma va uita…Ierusalimul este dorinta mea; sa stau in genunchi in Moscheea Alexa este scopul meu, iar vointa mea ma va ajuta sa respir adanc in fata atacului barbar…martir, martir, iar martir, aceasta este alegerea si deviza mea de multe decenii…nu, iar nu am sa cedez.’

Vestea ca sanatatea lui Arafat este precara a fost primita de palestinieni ca un trasnet…copii, femei, barbati, tanari si batrani, chiar si cei care nu au fost de acord cu el, au format o unitate nationala in jurul presedintelui Palestinian.

In urma decesului sau, mesajul tuturor a fost transmis prin prezenta unui milion de palestinieni la inhumarea lui in Ramalah, …Adio, adio Abu Amar, adio eroul pacii si al razboiului drept, cu viata si sufletul indurerat.. cu sufletul si sangele nostru iti vom urma exemplul..aceasta fraza a fost repetata de toata lumea intr-o singura voce.

Coincidenta a fost ca presedintele Yasser Arafat a transmis condoleantele sale familiei marelui solist de muzica populara romaneasca Liviu Vasilica, care a disparut din viata prematur.
Dupa cateva zile, sotia sus-numitului, dupa ce a aflat vestea mortii lui Yasser Arafat, a fost printre primii care au transmis condoleante prin Centrul Cultural Ierusalim din Bucuresti, spunand ca Dumenezu a vrut ca cei doi sa se intalneasca, intrucat romanul a reflectat iubirea fata de tara lui prin cantecele culese din folclorul romanesc, varsand lacrimi in timpul interpretarii in fata poporului si a celor iubiti, dar domnul presedinte si-a daruit viata unei cauze nobile. In numele familiei lui Liviu, sotia a sustinut ca isi pastreaza sentimentele profunde fata de poporul Palestinian si ramane in continuare solidara cu sinceritate.

Biografia lui Yasser Arafat

Mohamed Abdul Rauf Alcodul Alhuseini – nascut in 24 August 1929 – Ierusalim
1948 participa la razboiul impotriva crearii statului israelian in Palestina
1958 lucreaza ca inginer in Kuweit unde infiinteaza, impreuna cu un grup de tineri palestinieni, primul nucleu al miscarii pentru eliberarea nationala palestiniana
1965 incepe prima operatiune militara a acestei miscari, anuntand izbucnirea revolutiei palestiniene
1967 restul teritoriului palestinian ( Cisiordania si Fasia Gaza ) este ocupat de Israel
1968 are loc prima confruntare militara intre fortele revolutionare ale miscarii palestiniene si armata Iordaniei ce a avut loc in orasul Alcarama – Iordania
1969 operatiuni militare intense impotriva armatei israeliene; dupa ce a fost purtatorul de cuvant al miscarii Fatah, Arafat a fost ales presedintele Comitetului Executiv OEP in cadrul Consiliului National Palestinian
1974 Arafat vorbeste in numele poporului palestinian in fata Adunarii Generale ONU avand o ramura de maslin intr-o mana, iar in cealalta o arma, spunand celebra fraza: ‘ nu dati voie ca ramura verde sa cada din mana; razboiul izbucneste din Palestina si pacea incepe in Palestina’
1982 Israelul invadeaza Libanul cu scopul eliminarii rezistentei palestiniene; fortat de distrugerea embargoului impus Beirutului, Arafat paraseste Libanul impreuna cu luptatorii palestinieni si conducerea OEP spre Tunisia
1987 izbucneste prima interfada palestiniana in Cisiordania si Gaza
1988 Arafat declara independenta statului Palestinian, contesta terorismul in toate formele sale, recunoscand dreptul Israelului la existenta
1991 este convocat Congresul Pacii in Madrid, sub egida SUA
1992 Arafat scapa cu viata in urma prabusirii avionului in Sahara – Libia
1993 Arafat si primul ministru israelian, Isac Rabin, traseaza liniile generale pentru o autonomie palestiniana, limitata in Cisiordania si Fasia Gaza, in cadrul unui acord de pace, pentru o situatie provizorie si apoi pentru a intra in negocierile secrete in Oslo asupra acestei situatii
1994 Arafat revine victorios in Gaza, conducand autoritatea palestiniana
1995 Washington, Arafat si Rabin semneaza Conventia pentru situatia provizorie a autoritatii palestiniene precum si pentru reluarea altor pozitii ale fortelor israeliene; un extremist il asasineaza pe Rabin, asociatul lui Arafat in procesul pacii
1996 Arafat este ales direct ca presedinte al autoritatii nationale palestiniene
1997 semneaza acordul de preluare a orasului Hebron, care nu a mai fost recunoscut ulterior de catre Guvernul israelian si astfel a fost inghetat procesul pacii
1998 Arafat si Nataniahu au semnat acordul de la Weiriver pentru retragerea Israelului din Cisiordania; in 2 luni, Nataniahu ingheata conventia sub pretextul nerespectarii de catre Arafat a conditiilor de securitate
1999 Arafat impreuna cu Ehud Barac semneaza un acord de pace permanent ce trebuia semnat in septembrie 2000
2000 izbucneste cea de-a doua interfada in urma vizitei suspecte a lui Sharon in campusul Sfant din Moscheea Alaxa – Ierusalim
2001 Sharon , dusmanul cel vechi a lui Arafat a fost ales prim ministru al Israelului
2002 Israelul reocupa teritoriile palestiniene impunand embargoul in jurul resedintei lui Arafat, care a fost asediata sub pretextul cautarii activistilor palestinieni
2003 Arafat il recunoaste pe Mohamed Apa Abumazen ca prim-ministru al Palestinei
sub presiune internationala, refuza sa cedeze dominatia sa asupra fortelor de securitate, sustinand acordul palestinienilor asupra foii de parcurs sprijinita de SUA si UE
2004 Arafat se confrunta cu probleme interne fara asemanare
incepand cu 28 octombrie incearca sa puna capat coruptiei si se ocupa de reforma in justitie
are probleme grave de sanatate si responsabilii palestinieni hotarasc internarea lui intr-o clinica din Franta, unde trece in nefiinta dupa cateva zile.

AHMED JABER, corespondent „EURASIA-PRESS"

Check Also

Fighting between government, rebels intensifies in Syria’s Daraa

The Syrian Observatory for Human Rights said eight government-affiliated forces and three opposition fighters died …